Antidot la vanzatoarele prost crescute

Sunt sigura ca vi se intampla si voua.  Si ca va enerveaza in acelasi hal in care ma enerveaza si pe mine.  Intru intr-un magazin.  De obicei, e un magazin de haine sau de pantofi sau de amandoua. 🙂 Intr-un colt ori dupa tejghea – trei vanzatoare, adancite intr-o conversatie, care pare la fel de importanta ca si dezbaterea bugetului militar al Statelor Unite ale Americii.

Incep sa ma plimb agale printre randurile cu umerase.  Scot de ici o fusta, de dincolo o jacheta.  Despaturesc un tricou de pe un raft, caut marimea potrivita.  Totul intr-o tacere mormantala, pasind in varful picioarelor, nu de alta – da’ sa nu le deranjez.Vanzatoarele – neclintite.  Vreau sa intreb ceva, ma apropii de ele.  Conversatia, soptita si subversiva, este despre: a) soacra uneia dintre ele; b) vaca de sefa de magazin; c) sotul adulter al colegei de pe tura ailalta; d) patronu’, care ‘m-a chemat si mi-a zis ca n-am facut targhetu’, da’ io nici n-aveam cum pentru ca avut alea 3 zile de concediu medical cand m-am dus la mare’.

Intreb ce aveam de intrebat. Privirile se ridica spre mine – ma simt ca E.T. abia aterizat pe Pamant.  Daca as fi barbat, m-as uita daca am slitzul deschis.  Nu stiu cum le reuseste, privirea asta in acelasi timp asasina si amuzata.  Buuun, acum ca am comis-o si le-am stricat distractia, sa imi asum consecintele.  Una dintre ele, a’ mai in varsta, are brusc de scos niste marfa dintr-un carton.  A doua incepe sa umble agitata si intzepata prin pravalie si sa aseze la perfectiune hainele pe care ‘le-am deranjat’.  A treia, o fetita palida, cu pantaloni scurti nu la tiv, ci la betelie si cu o rumegatura ovina, vine spre mine scarbita, imi smulge hainele alese din mana si imi zice scurt ‘Le luati la cabina pe astea sau nu?’

Evident, i le-am lasat in brate si am plecat, spumegand de nervi – imi trecuse tot cheful.  Mor de ciuda ca nu am atata tarie sa le fac ce le facea mama-mare.  Cum avea de-a face cu una dintre ciufutele astea, isi lua cel mai mieros zambet posibil si o chema mai aproape ‘Duduie, duduie, puteti veni putin?’ Creatura venea trap galop, adulmecand un bacsis cat de mic.  Mam’mare o lua de brateta si ii susura la ureche: ‘Domnisoara, te vad fata tanara si frumoasa (aia era deja topita, chit ca avea o mustata de plutonier major) si imi pare rau de dumneata.  Asculta un sfat de la o batrana: du-te si fa-ti un control la cap sau la hormoni!’ Dupa asta, coana mare facea stanga imprejur si iesea razand in gura mare din magazin.

Daca tot nu sunt capabila de asa ceva, ma rog sa vina si la noi momentul in care o sa se vanda aproape totul la automat.  Daca in Abu Dhabi-ul fetelor din ‘Sex & the City 2’ se vand la automat lingouri de aur, iar in Canada exista masinarii cu placi de intins parul in toaleta pentru doamne, io zic ca suntem pe calea cea buna.  Asa o sa scapam si de ‘consultantele’ inepte din magazinele de produse cosmetice, care se uita la vitelul la poarta noua cand le ceri o recomandare.  Asa o sa dispara si imberbii aceia cu cravata la camasa cu maneca scurta de prin magazinele de telefonie mobila, care nu sunt in stare sa bage un stecher in priza, daramite sa iti explice oarece in legatura cu abonamentul tau.  Iar in Romania, am putea dezvolta conceptul in stil mioritic: automat pentru braga sau tuica la tzoi de unica folosinta, masinarie care nu face altceva decat sa iti dea restul corect (lucru pe care multi vanzatori par incapabili sa il faca), distribuitor de seminte gata decojite, pulverizator de deodorant si apa de gura (care te simte de cum treci prin dreptul lui) etc.  Daca va vin si alte idei, putem construi o lista frumoasa, pe care sa le-o trimitem japonezilor – sigur nu s-au gandit pana acum la asa ceva.

Photos: antjeverena, Stephanie Rosenblom (in NY Times)