Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Anul ăsta mă calific la titlul „Master of Precision Shopping for Easter”, pentru că am evaluat meseriaş cantităţile de verdeţuri, brânzeturi şi cărneturi necesare pentru perioada de Paşte. Mai mult decât atât, din ce a mai rămas am reuşit o mulţime de grozăvenii gustoase pentru familie. Me happy cook. Aseară, alături de o salată de vinete cu ceapă şi un castron de ardei capia copţi, am pus plăcinta asta, încropită din telemeaua, chefirul şi mărarul găsite prin frigider. Ingrediente 1 pachet de foi de plăcintă (nu vă spun marca, pentru că ar trebui să folosesc un limbaj neadecvat pentru copiii sub 12 ani – de subţiri erau subţiri, însă ferfeniţă) 75 unt + 3 linguri de lapte + un praf de sare 3 ouă mari + 200ml chefir 400g telemea nouă de oaie 1 legătură de mărar verde, tocată sare, piper negru proaspăt măcinat, fulgi de chili, oregano grecesc uscat…

Obiecte vechi şi pline de valoare, sfeşnicele sau tacâmurile din argint sunt decoraţiunile perfecte, când vine vorba despre o masă festivă sau de un decor sofisticat. Dar cum nu vrem ca argintăria bunicii să-şi arate vârsta sau, şi mai rău, defectele, e bine să ne ocupăm în mod constant de curăţarea şi întreţinerea ei. Se ştie că expunerea argintului la aer provoacă înnegrirea acestuia, astfel încât simplul risc va deveni motivaţie pentru a curăţa obiectele atent şi corespunzător. Prevenţia şi curăţarea sunt două procese diferite, dar unul vine în continuarea celuilalt pentru un rezultat optim. Prevenţia, în cazul argintului, este destul de simplă şi include evitarea contactului între argint şi cauciuc sau anumite feluri de mâncare şi ingrediente (măsline, ouă, spanac, ceapa, oţet, suc de lămâie) , suc de fructe şi fructe în general, roşii, muştar, sosuri de salată sau sare) din cauza efectului coroziv pe care acestea îl au asupra…

Nimic nu bate delicioşenia, cremoşenia şi parfumoşenia unui risotto, într-o zi atât de mohorâtă precum aceasta. Mai ales dacă este un risotto cu ciuperci. Înainte de a vă aşeza la masă, puţină informaţie pe burta goala. Poate că ştiaţi, poate că nu, însă orezul a ajuns în Spania şi în Italia datorită invaziei arabe din Evul Mediu. Şi a găsit acolo clima perfectă. Aşadar, orez: bifat! Risotto-ul s-a născut la Milano. Oraşul se afla de vreo 200 de ani sub stăpânire spaniolă şi avea şofran. Spania, orez, şofran – nu sună niciun clopoţel? Paella! Şi, dintr-una într-alta, risotto milanez – cu şofran, evident. Iar de-acolo, toate variaţiunile pe care le întâlnim astăzi pe această temă. Încă din secolul XIV, cărţile de bucate – cum ar fi „Biancomangiare” – includeau reţete pe bază de orez şi făină de orez, pregătite cu lapte, zahăr şi mirodenii, colorate cu şofran sau gălbenuş de…

Au trecut şi sărbătorile astea, cu alaiul lor de cumpărături exagerate, bucătăreală fără limite şi mese (aproape) nesfârşite. Mai că îmi vine să pun pariu că şi frigiderul ori cămara ta sunt aglomerate cu o mulţime de crăticioare, casolete ori tăvi cu resturi ale meniului de Paşte. Dacă aşa stau lucrurile, îţi propun o serie de reţete şi de idei care te pot ajuta să scapi de înghesuială, fiind în acelaşi timp eficient şi econom. Vei avea la îndemână câteva gustari, mese de prânz şi de seară gata în doi timpi şi trei mişcări. Pentru resturile de friptură de miel: Poţi transforma carnea rămasă într-o delicioasă plăcintă. Sau poţi pregăti o moussaka pie. Ai mai putea face un cottage pie, cu cartofii şi friptura rămase. Pentru garniturile de legume: Ai pregătit prea mult sparanghel lângă mielul de Paşte? Uite o reţetă excelentă în care îl poţi folosi. Dacă ai rămas cu…

Pentru că astăzi e o zi în care robotim şi ne foim cu toţii, am să mă abţin de la povestirile şi pildele uzuale şi am să vă pun aici una dintre cele mai reuşite şi uşoare reţete cu miel pe care am încercat-o în ultima vreme. Ingrediente 750g carne de miel tăiată în cuburi (eu am pus şi vreo 2 bucăţi de gât de miel, plus câteva coaste) 2 linguri făină albă 1 linguriţă muştar pulbere 1 linguriţă piper negru proaspăt măcinat 2 linguri ulei de măsline sau alt ulei vegetal 1ceapa potrivită, tăiată în bucăţi mari 1 legătură de ceapă verde, tăiată în bucăţi mari 4 morcovi potriviţi, curăţaţi şi tăiaţi în beţişoare 1 pahar de vin alb 600 ml supă limpede de vită 2 linguri zdravene de muştar de Dijon 1 legătură de tarhon proaspăt, tocată mare sare, piper negru proaspăt măcinat – după gust Mod de…

De ani buni, am descoperit bucuria gătitului cu boabe de fasole din conservă. Chiar nu înţeleg ce argumente ar putea să îmi aducă cineva, astfel încât să mă facă să trec prin caznele înmuiatului de cu o seară înainte şi a fiertului în şapte mii de ape. Toate astea pentru ca, în final, să mă trezesc cu o chestie indigestă, cu cojile împrăştiate prin zeamă şi complet inestetică. De vreo două zile, mă tot băteau gândul şi pofta de o ciorbă de fasole, ceva consistent, picant şi acru, fără carne. Iniţial, voiam să mă apuc de reţeta tradiţională, plus puţin oţet ori vreo murătură alături. Însă controbaind prin cămară şi prin frigider, am găsit lime, plus coriandru şi oregano proaspăt. Atâta mi-a trebuit. Ingrediente 1 cutie cu boabe de fasole de 400ml 1 cutie cu pulpă de roşii de 400 ml 1 lingură ulei de măsline sau alt ulei vegetal…

Ne aşteaptă zile grele. Cu mâncare care te lasă lat. Şi cu cozi la medicamente pentru care se fac reclame stupide la televizor. Pardon pentru paranteză, însă, dacă tot a venit vorba despre farmacie, să vă spun ce m-a lăsat mască zilele trecute. În cântecelul de trei parale interpretat de două vedete (când spun vedete, mă gândesc aşa, la nivel de microraion), dedicat propăşirii unui lanţ de farmacii, apărea un vers uluitor: „şi surprize pentru pitici”. Mai erau şi alte rime – mămici, bunici, pe foarte scurt, toată lumea voia la farmacie. Dincolo de versul facil şi de montarea în stil kommunist-disco-Friedrichstadt-Palast, mi s-a părut  în acelaşi timp ilar şi grav următorul lucru: copiii erau invitaţi să considere farmacia un loc magic.  Un loc în care e bine şi e interesant să mergi, căci vei avea parte de surpize. Eu zic să ne mai înfrânăm elanul comercial şi să îi lăsăm…

Spre deosebire de Crăciun, care începe – pe stil nou şi comercial – de prin septembrie şi e încununat de o masă abundentă, veselă şi sclipitoare, Paştele pare de-a dreptul neglijat. Cel puţin din punctul de vedere al felului în care aranjăm masa. Nu străbate nimeni oraşul în lung şi în lat pentru decoraţiuni speciale, nu se convoacă reuniuni de familie pentru alegerea temei coloristice. Pe scurt, ne gândim mai mult la CE vom pune pe masa de Paşte şi mai puţin la CUM va arăta această masă. Pentru că mai sunt câteva zile până atunci, cred că nu ne-ar strica câteva idei, fie ele născute din experienţa mea de gazdă cu repetiţie, fie adunate de prin reviste şi de pe site-uri de specialitate. Iată cum poţi reda mesei de Paşte stropul de magie care i se cuvine: Nu lăsa vesela cea frumoasă, tacâmurile „bune”, paharele de cristal ori feţele…

Poate că aşa se întâmplă şi la voi acasă: atunci când fac o pască, toată lumea se bate pe umplutură. Mă rog, sunt şi reţete care fac excepţie, însă – de cele mai multe ori – masa se încheie cu cucoane la dietă (care îşi amintesc brusc câte calorii n-aveau voie să mănânce) şi copii mofturoşi („mamiiii, mie nu îmi place pâinea ahahahahasta!”) care lăsa în farfurie bunătate de crustă. În plus, recunosc sincer că sufăr de sindromul cozonacului de bunică. Nu au existat, nu există şi nu vor exista cozonaci cum erau cei ai bunicii mele materne. Punct. Legendarii cozonaci erau frământaţi cel puţin două ore, cu tot cu pauze de tras sufletul, erau galbeni, pufoşi, cu o umplutură pentru care am făcut fixaţie (miez de nucă dat prin maşină, frumos caramelizat împreună cu zahărul, totul stropit cu rom). „Ando, când frămânţi cozonacii, trebuie să curgă apă din pod!”,…

Închipuie-ţi că eşti într-o călătorie de 2 – 3 zile, pentru vreun interes profesional, într-un oraş în care ai mai fost de nu ştiu câte ori (deci nu prezintă nici un strop de interes turistic) , pe o vreme câinească. Nu ai la tine decât hainele pentru întâlniri de afaceri. Reuniunile de peste zi sunt plictisitoare şi simţi cum, deseori, ţi se închid ochii. Ce-ţi rămâne de făcut, în timpul liber, decât să recuperezi la capitolele la care eşti deficitar: citit şi somn? Un pat cumsecade, într-un hotel bun, e o mană cerească în astfel de situaţii. Te cuibăreşti cu un ceai cald şi o carte bună, sub plapuma pufoasă. Afară ploua cenuşiu, iar tu simţi cum te ia, încetişor, somnul. Ce poate fi mai plăcut? Industria patului de hotel Ne petrecem circa o treime din viaţă dormind. Iar când vine vorba de statul la hotel, proporţia e şi mai…