Cam astea ar fi toate numele pe care le-am gasit pentru prajitura asta facuta cu gris si insiropata nevoie mare. Cine a fost prin Grecia nu a putut sa o rateze – e un dulce atat de parfumat si de intens, incat te satura de desert pentru – hai sa fiu atenta ce scriu aici – cam 24 de ore, dupa recordul meu personal de 8 bucati infulecate fara pauza de respiratie. Variantele de reteta sunt cel putin tot atatea ca si numele. In aluat, unii pun nuca de cocos rasa, altii migdale. In sirop, apa de trandafiri, apa de portocale sau scortisoara. Am gasit chiar si varianta acoperita cu frisca si felii de fruncte, insa pana si eu sunt de acord ca asta e o tzara over the top. Cat despre reteta mea personala, e un amestec al celor de mai sus, amestec generat numai si numai de…
Dupa criza rosiilor, a urmat criza pastailor de fasole – kilograme intregi de fasole galbena (si din cea subtire, si din cea latareata) ma…
Nu stiu ce sa ma mai fac, zau. M-am intors si gradina e plina de rosii. Rosii din cele dulci, zemoase, coapte si parfumate.…
Niste prieteni dragi din Imola m-au cadorisit azi cu diferite bunatatzuri italienesti. Din clipa in care am dat ochii cu ele, mi-a fost evident…
Nu am vazut lucru gatit de mainile mele care sa dispara cu o asemenea viteza. Seara era gata, frumos pus la frigider, dimineata -…
Noi eram indragostiti de ea de ceva vreme, o tot comandam impreuna cu sushi in serile de vineri in care nu prea imi venea…
Nu de alta, dar poate citeste vreun gourmet din Nisa si imi iau cateva castane virtuale. Si asta pentru ca salata de Nisa, aia…
Azi pe la doispe, am primit telefon. Copilu’ venea la masa!!! Ca s-a mutat la casa lui si va dati seama cum ma simt:…
Rozmarinul are un cusur: aroma e foarte intensa si speciala, aproape medicamentoasa. De-aia, in orice reteta care il include, e vorba de cantitati foarte…