Energie aveam, portocale aveam, chef de ceva dulceo-aproape-lesinacios aveam. Totul bifat. Asa ca m-am apucat de Orange Madeira Cake, ca sa am la ce sa dau lovitura kilocalorica peste noapte. Prajitura asta, un fel de chec, nu vine din insula Madeira – acolo prajitura nationala e una cu miere, care se cheama bolo de mel. Numele se trage de la vinul de Madeira, alaturi de care era servita la ceaiul de la ora cinci.
Ingrediente
175g unt moale
175g zahar tos
3 oua
coaja rasa de la 2 portocale
225g faina alba
1 lingurita praf de copt
4 lingurite suc proaspat de portocale
Pentru glazura:
75g zahar pudra
2 – 3 linguri suc proaspat de portocale
Pune la incazit cuptorul la 170 grade Celsius.
Ia o forma de chec/cozonac, unge-o cu foarte putin ulei si tapeteaz-o cu hartie de copt.
Intr-un bol, freaca (cu mixerul sau cu telul, daca ai nitzica vana masochista) untul moale, apoi adauga-i zaharul si coaja de portocale si continua sa amesteci pana cand ai o compozitie usoara si spumoasa. Pune ouale, unul cate unul, amestecand bine dupa fiecare si coaja de portocala E randul fainii cernute si a prafului de copt, apoi a sucului de portocala. Toarna compozitia in forma, netezeste usor suprafata.
Da la cuptor pentru 50 – 55 minute. Inteapa cu o scobitoare, sa vezi daca prajitura e facuta si in mijloc. Scobitoarea trebuie sa iasa curata. Scoate din cuptor, lasa in forma inca 5 minute. Apoi pune-o pe un gratar, indeparteaza hartia si lasa sa se racoreasca de-a binelea.
Intr-un castron mic, pune zaharul pudra cernut. Adauga sucul de portocale,putin cate putin, pana cand obtii o glazura cu consistenta dorita. Unora le place mai densa, cat sa o poti intinde cu lama unui cutit, mie imi place mai fluida, ca sa curga si pe lateralele checului. Asteapta sa se intareasca glazura – asteapta, am zis! – si da-i bataie. La ora 02:00 AM, in bucatarie, cu un castronel de capsuni alaturi, e nebunie curata.
9 Comments
Aha… Deci ții deschis până noaptea târziu, bine că știu… Să pui și o sticlă de apă minerală în frigider, o să-mi fie sete după minunea asta dulce… 🙂 și castronelul ăla de căpșuni să fie mai mare, așa…
Aha, deci ţii deschis până târziu, bine că știu… Să pui și o apă minerală în frigider, o sî-mi fie sete după minunea asta dulce… A, și castronul ăla de căpșuni să fie mai mare, așa… 🙂
Comentarii duble – porții duble! M-am scos! 🙂
ouch! pai sa fac si io cantitati duble 🙂
Intrebarea pe care mi-o pun de fiecare data cind „prestez” la o astfel de coptura este … e bine sau nu sa se crape deasupra? (poza 4)
Buna dimineata!
Si eu m-am framantat pe chestia asta o perioada- acu’ nu imi mai pasa:). Mi se pare ca praji arata mai artizanal, mai homemade asa. Am inteles ca e vorba de temperatura cuptorului – daca e prea ridicata, inca din primele momente ale coptului se formeaza o crusta. Pe masura ce miezul creste si se umfla, crusta asta plezneste. Ei si? 🙂
da, da, poza 4 arata frumos! Dar uneori treaba e mai grava, se fac niste adevarate cratere … mai ales la cozonac!
Good point cu temperatura cuptorului … eu ma gindeam la compozitie … cantitatea de faina etc …
Mai cercetezzzzz!
am mai gasit si o serie de motive legate de fructele puse in prajituri si checuri, da’ in cazul asta … nu era cazul 🙂 🙂
Pingback: Mariana si checul Orange Madeira « Zâna Eficienţei