Timpul e o chestie extrem de parsiva.  Ti se pare ca il strangi in chingi, ca il imparti dupa cum vrei si ca te folosesti de el dupa bunul plac.  Cum nu se poate mai gresit! Cand il zgandari cu planurile tale elaborate, timpul te ia de guler si da cu tine de pereti de nu te vezi.  Inca de dimineata incerc sa planuiesc ce voi gati pe seara.  Imi fac lista de cumparaturi, ma gandesc cate persoane am invitat si dau sa ma apuc de treaba.  Nee nee ne ne, ca nu merge chiar asa.  Intai ma tenteaza o emisiune la televizor, apoi ma suna o prietena cu care nu mai discutasem de ceva vreme si – in cele din urma – constat ca am uitat sa cumpar unul dintre ingredientele principale.  Asa ca ma trezesc cu juma’ de ora inainte de sosirea musafirilor fara urma de ceva decent de pus pe masa. Credeati ca degeaba subtitlul blogului asta e ‘Aventuri zilnice in Tara Dezordinii’ ? Uite-asa ajung eu sa pregatesc piept de pui la gratar si couscous cu ceapa verde.

Ingrediente

600g piept de pui,  feliat si marinat timp de jumatate de ora in putina zeama de lamaie, ulei de masline, sare si piper negru

1 lingura ulei de masline

1 legatura de ceapa verde, tocata

1/2 lingurita turmeric

1/2 lingurita paprica afimata

1 cutie de 400g pulpa de rosii

1 cana cu apa

150g couscous

sare, piper negru

Intr-o cratita, pune la incins uleiul de masline.  Adauga ceapa verde, turmericul si paprica afumata – caleste usurel, sa se amestece aromele.

Toarna deasupra apa si pulpa de rosii si lasa sa dea cateva clocote maruntele.

Ia de pe foc si adauga couscous-ul – lasa-l sa se umfle vreme de 10 minute.  La final, asezoneaza cu sare si piper, poate si cu niste ulei de masline suplimentar.  Desfa boabele intre ele cu dintii unei furculite, sa fie couscous-ul aerisit.

In timpul in care couscous-ul sta de se umfla, pune pe gratarul incins puiul marinat, cateva minute pe fiecare parte, sa ramana zemos si fraged.  Serveste imediat, alaturi de o salata verde si crunchy, cu multa lamaie.

16 Comments

  1. Fee si Zazuza – Cind zici/etzi cus-cus, te referi la ala mic, arabesc, sau la cel marishor (cam de 5-6 ori mai mare), cum e in Ungaria sau in Israel?
    Daca e cel arabesc, de unde il luatzi?

  2. eu zic de ala arabesc, micut. in Austria se gaseste pe toate drumurile, pe rafturile cu paste si/sau chestii de patiserie, ceea ce ma face sa cred ca in Romania macar la Billa, Real si Plus (parca asa ii zice in tara, aici se cheama Zielpunkt, e lant de supermarketuri de discount) sigur trebuie sa fie! acum m-ai facut curioasa cum e ala mai mare 😀

  3. Zazuza- nu frecventez Real si Plus, la Billa nu am vazut, dar am sa intreb.

    Uite couscous israelian: imagineaza-tzi bobul, cind e gatit, cam de 5-6-7 mm.
    http://www.google.com/search?tbm=isch&hl=en&source=hp&biw=1276&bih=599&q=couscous+israeli&gbv=2&aq=0&aqi=g2&aql=&oq=couscous+israel
    Nu gasesc pe cel din Ungaria.
    Dar chiar couscous-ul romanesc, in anii ’80, era dublu sau de 2 1/2 ori mai mare decit cel arabesc. Si toate au complet alta textura decit cel arabesc, mult mai ferma si, pt. mine, mai placuta.

  4. Vera, multam fain de link! azi am fost sa ma uit dupa cuscus din asta mare (vad pe net ca i se mai spune si pearl cuscus, ce frumos!). n-au decat din asta mic-mic. si clar e arabesc pentru ca scrie si pe cutie (tu stii ca eu nu aflasem de existenta unui alt cuscus pana la comentariile de aici 😀 ?! d-astea sunt bune blogurile!). arata super bine asta de care zici tu, musai sa incerc pe la niste magazine evreiesti de prin Viena. am tema de lucru pentru saptamana viitoare :D.

    • Zana Eficientei Reply

      paprica afumata, zisa si ‘pimenton ahumado’ e de nationalitate spanioleasca. eu am obtinut-o dupa indelungi milogiri de la fi-miu, care mi-a adus-o de la Barcelona. 🙂 insa merita!

  5. Zazuza – draga, eu cred ca am aflat in 4-5 ani, de cind stau pe bloguri, cit am aflat in 15 ani precedentzi. Si, mai ales, informatzii din astea, pe care nici nu itzi trec prin cap sa le cautzi si care itzi sint extrem de utile, unele mi-au schimbat viatza complet (de ex., soap nuts).
    Daca mergi la Viena, incearca si la magazine ungureshti, in Romania de acolo venea obiceiul sa maninci couscous, nu era de loc o chestie arabeasca. La mine acasa se minca, pentru ca bunica materna si mama erau nascute in Transilvania si de cultura maghiaro-germana. La ele acasa se minca couscous (cush-cush, chiar si pronuntzia este maghiara, caci ‘s’ in maghiara se pronuntza ‘sh’) dinainte de al doilea razboi mondial, deci vezi tu cum sta cazul de figura…

    • Zana Eficientei Reply

      si bunica-mea olteanca gatea couscous. de unde il obtinea, nu ma intrebati 🙂 🙂 cred ca venea pe filiera papornitelor cu praz 🙂

  6. Se gasea pe toate drumurile si era ieftin. In anii 80 se vindea in punga de plastic de 500 gr., gata cintarita si inchisa. In orice alimentara, unde erau si paste si faina. Doar ca pe voi nu va interesa chestiunea, la virsta aia. Era un side dish bun, ushor de facut, eftin si te saturai cu o cantitate modica.

    • Zana Eficientei Reply

      exact. ideal pt gospodina isteric de obosita si vesnic in criza de timp 🙂

  7. Caut sa gasesc daca cus-cus romanesc e tot una cu cel israelian si is socata ca vreti sa cumparati cus cus israelian ca pe ceva delicatesa in doar magazine speciale. Eu il cumparam de la magazinul de cartier si cel putin 3 companii romanesti de paste il produc ca pe ceva normal si ieftin. Mama facea tot timpul cus cus prajit si apoi fiert cand ne plictiseam de vesnica garnitura de cartofi, intradevar insa e fiindca mama si bunica sunt ardelence, si noi ii zicem tot cush cush.

    • Zana Eficientei Reply

      Ale, aca prin cus-cus romanesc intelegi treaba aia cu boabe miiiici de tot, atunci e diferit de cel israelian, cu boabe mari, perlate. 🙂

Reply To vera Cancel Reply


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.