Pregateam pentru pranz niste muschi de vita la gratar si eram satula de vesnica propunere friptura la gratar + cartofi prajiti + salata/muraturi. Asa ca am reeditat couscous-ul cu stafide si seminte. Imi mai lipsea ceva care sa lege totul intr-o tema unitara. Am zis couscous, am zis Maroc. Am zis Maroc, am zis condimente specifice, dulce, iute, acrisor. Si am combinat toate astea intr-un sos, tocmai bun de pus pe friptura si pe garnitura.
Ingrediente
1 lingura ulei vegetal (am folosit un amestec de floarea soarelui si masline)
3 salote curatate si tocate
4 catei de usturoi, curatati, zdrobiti cu lama cutitului si tocati
1/2 ardei jalapeno murat (fara fibre si seminte), tocat marunt
2 lingurite raz el hanout galben (amestec de coriandru, curcuma, rozmarin, fenicul, fenugrec)
1/2 lingurita paprica afumata
1 cutie de 400g pulpa de rosii
1 lingura de melasa de rodie (in magazinele arabesti)
1 lingurita de miere
putin suc de lamaie
sare dupa gust
Intr-o craticioara, pune uleiul la incins. Adauga salotele si caleste pe foc mic cateva minute. Urmeaza usturoiul – doar 1 minut, sa nu se arda. Pune acum si ardeiul jalapeno si raz el hanout-ul plus paprica afumata si amesteca bine. Lasa inca 1 minut pe foc.
Adauga pulpa de rosii si restul ingredientelor si da sosului cateva clocote marunte. Potriveste in final cu sucul de lamaie si sarea – trebuie sa obtii o aroma bogata si echilibrata intre iute, dulce si acru.
Dupa cum am zis, eu l-am servit cu muschi de vita si couscous. Cred ca merge de minune si cu carnea de pui ori de miel. Iar pentru o masa vegetariana/de post, l-as combina doar cu couscous-ul, plus o salata racoritoare.
8 Comments
ai zis Maroc, ai zis tagine! hai, ca au si la Ikea, si la Kitchen Shop :))
bag de seama ca vrei sa arbitrezi un Campionat de Tagine 🙂
Am gustat mâncare marocană o singură dată, în sudul Franței, și, după bucătăria franțuzească, ce-mi pare cea mai bună din lume, aia mi-a plăcut cel mai mult. Maeștrii ai condimentelor, ei știu să facă din orice fel de carne ceva gustos, așa că nu-i de mirare că majoritatea sunt dolofănei. Cred că și eu aș fi de-aș mânca zilnic așa ceva.
Pare bun ce ai meșterit tu acolo în bucătărie. 🙂
intr-adevar, carnea se fragezeste teribil in vasul ala de tajine, de care vorbeste Florin. eu as fi tare curioasa daca reuseste sa fragezeasca si carnea-talpa de vita romaneasca. 🙂
un vas din ala tot imi iau, pentru ca de cand Florin tot predica tagine am o pofta ceva de groaza 😀
si eu ma tot invart pe langa ele, insa am o problema – nu stiu daca merg si pe plite electrice.
aoleu, good point! daca afli, zi-mi si mie, ca tot plita electrica am!
te anunt! 🙂