Tag

criza

Browsing

Bine ca v-am gasit! M-am intors de la fata lu’ mama locului crizei.  And all seems to be well. De intors ma intorsei, da’ sa va spun mai intai cum ma dusei.  Plecaram noi ca tot romanul diligent cu noaptea in cap, sa tot fi fost patru dimineata. Nu ajunseram prea departe, doar pana pe Soseaua Giurgiului.  Unde, pana sa depasim mirobolanta iesire pazita de doua fortaretze rrome, facuram ditamai pana.  Cica intr-o piatra de caldaram.  Si mai cica nu exista in Bucuresti (si nici pe traseul pana la frontiera de sud) vulcanizare ori service care sa functioneze la o asemenea ora.  Pana o facuram in singura balta noroioasa din zona.  Suruburile alea de la roata nu puturam sa le desfacem nici dupa ce ne bagaram sub masinoi (a se nota ca mi-am sacrificat in acest nobil scop frumoasa mea rogojina de plaja). Sunaram la ACR, sunaram la diversi cetateni…

A fost odată ca niciodată o femeie. Am putea (pentru o lejeră tuşă de poveste populară) să îi spunem cucoană, din cauza celor câteva zeci de fire de păr alb de la tâmple, aluniţei de pe obrazul drept şi taliei uşor îngroşate. Am mai putea nota că a noastră cucoană avea un nas impresionant şi ceva riduri, însă asta nu are absolut nicio legătură cu povestea noastră. Cucoana, ca toate cucoanele – matură, echilibrată, rezonabil de raţională. Într-o zi, pe când îşi făcea lista de cumpărături a săptămânii, cocoana – sătulă de stat în casă într-o o zi cenuşie şi ploioasă, luă o decizie pe care avea să o regrete amarnic. Se căută prin poşetă, observă că deţine fondurile necesare, stinse luminile, încuie uşile şi plecă la mall. Cucoana ştia – aşa cum îi spusese o prietenă – că, la poporul român, ajunul de sărbătoare este echivalent cu sfârşitul lumii.…

In chip de introducere Penduland intre ‘of’-ul dupa o vacanta care pare sa nu mai vina si discutii indigeste despre criza greceasca, am rascolit prin multincercatul meu laptop si am gasit randurile de mai jos.  Au fost scrise atunci cand nici cu gandul nu gandeam la asa rasturnare de situatie.  Grecia mi se parea, la ora aceea, Edenul unui exil autoimpus.  Unul dintre motivele (secundare) pentru care astept cu nerabdare vacanta de anul asta este si curiozitatea de a vedea ce a mai lasat criza din obiceiurile grecesti, pe care le invidiam cu naivitate: siesta, programul aiuritor al magazinelor sau orele nonsalante si nesfarsite, petrecute in fata unei minuscule cescute de cafea.  Note de plata mai piperate si oficiale in taverne? Taximetristi care iti dau bon fara sa te injure putin in limba lui Nana Mouskouri?  Ce intamplari uluitoare ma asteapta?  Vom vedea.  Pana atunci, ‘remember Greece B.C. ‘(before crisis)…