Tag

peste

Browsing

Nu, pe bune, chiar ma doare-n cot.  Si ma supara si spatele.  Pe umezeala si frigul asta, hai sa zicem ca am o scuza si nu e din cauza varstei. Nu imi plac sporturile de grup, saltarete, la care femei dolofane, in body-uri roz si jambiere, gafaie de zor in fata unei instructoare Energizer.  E exclus sa ies la plimbare pe viscolul asta, iar pana la vara – cand pot sa inot – mai e mult si bine. Am insa un plan: se pare ca pot sa mananc pana nu ma mai dor oasele.  Si nu vreau sa spun ca o sa ajung la un tonaj la care oasele o sa fie cea mai mica problema a mea. E vorba de CE mananc, nu de CAT mananc.  Am aflat ca durerile de oase scad in intensitate si frecventa daca prefer alimentele alcaline, cum ar fi legumele.  E si mai bine daca…

Azi am avut chef de peste, de fructe de mare.   Asa ca am pus de niste creveti serviti cu sparanghel si niste file-uri de halibut la cuptor, cu orez aromat si ciuperci la gratar. Ciupercile Dupa ce le-am scos piciorusul si le-am spalat bine de tot, le-am pus pe gratar uns cu un strop de ulei – si pe fata si pe dos.  Singurele condimente: sare, piper si ceva ierburi italienesti. Orezul Am ales orez integral (Uncle Ben, la punga) nu numai pentru ca e mai sanatos, ci mai ales pentru ca are o usoara aroma de nuca si pastreaza un fel de crunch , chiar si cand e fiert. L-am aromatizat cu un praf de turmeric si un varf de cutit de garam masala. Sparanghelul Dupa ce l-am spalat si i-am rupt coada cea tare si atoasa, l-am fiert la abur cam 10 minute.  Mie imi place sa il…

In chip de introducere Penduland intre ‘of’-ul dupa o vacanta care pare sa nu mai vina si discutii indigeste despre criza greceasca, am rascolit prin multincercatul meu laptop si am gasit randurile de mai jos.  Au fost scrise atunci cand nici cu gandul nu gandeam la asa rasturnare de situatie.  Grecia mi se parea, la ora aceea, Edenul unui exil autoimpus.  Unul dintre motivele (secundare) pentru care astept cu nerabdare vacanta de anul asta este si curiozitatea de a vedea ce a mai lasat criza din obiceiurile grecesti, pe care le invidiam cu naivitate: siesta, programul aiuritor al magazinelor sau orele nonsalante si nesfarsite, petrecute in fata unei minuscule cescute de cafea.  Note de plata mai piperate si oficiale in taverne? Taximetristi care iti dau bon fara sa te injure putin in limba lui Nana Mouskouri?  Ce intamplari uluitoare ma asteapta?  Vom vedea.  Pana atunci, ‘remember Greece B.C. ‘(before crisis)…