Tag

porcini

Browsing

Cum dă ploaia afară, cum mă apucă pofta de risotto – nu ştiu, e ceva în bunătatea lui cremoasă, sărată şi parfumată, în felul molcom de a-l găti care mai îndeamnă să deshid frigiderul şi să văd din ce pot încropi aşa mâncare de frig şi umezeală cenuşie. Şi cum azi e fix o zi de felul aceasta, să vedem cum a fost cu risotto-ul pregătit de curând. Ingrediente 20g ciuperci uscate (porcini, gălbiori sau un mix, ce aveţi prin casă) 1 ceapă, curăţată şi tocată foarte mărunt 2 căţei de usturoi, curăţaţi şi tocaţi mărunt 1 tulpină de ţelină, curăţată de partea lemnoasă şi tocată 1 legătură de sparanghel – ruptă porţiunea lemnoasă a cozii, apoi separată tulpină de vârfuri 2 ciuperci portobello sau o mână de champignons brune, bine spălate ulei de măsline 750ml supă limpede de legume 1/2 legătură pătrunjel verde, tocat – nu arunca tulpinile, pune-le…

Nimic nu bate delicioşenia, cremoşenia şi parfumoşenia unui risotto, într-o zi atât de mohorâtă precum aceasta. Mai ales dacă este un risotto cu ciuperci. Înainte de a vă aşeza la masă, puţină informaţie pe burta goala. Poate că ştiaţi, poate că nu, însă orezul a ajuns în Spania şi în Italia datorită invaziei arabe din Evul Mediu. Şi a găsit acolo clima perfectă. Aşadar, orez: bifat! Risotto-ul s-a născut la Milano. Oraşul se afla de vreo 200 de ani sub stăpânire spaniolă şi avea şofran. Spania, orez, şofran – nu sună niciun clopoţel? Paella! Şi, dintr-una într-alta, risotto milanez – cu şofran, evident. Iar de-acolo, toate variaţiunile pe care le întâlnim astăzi pe această temă. Încă din secolul XIV, cărţile de bucate – cum ar fi „Biancomangiare” – includeau reţete pe bază de orez şi făină de orez, pregătite cu lapte, zahăr şi mirodenii, colorate cu şofran sau gălbenuş de…