Ieri, la vreme de seara cu fulgi anemici si frig sanatos, s-au strans o grupa de cetatence. Nu va inchipuiti ca s-au strans ca sa se harjoneasca impreuna cu jandarmii si nici ca sa demonstreze. Caci sunt jupanese si duduci trecute prin multe si stiu ca adevaratele shimbari vin in primul rand dinlauntrul nostru, al tuturor. Una dintre ele, gazdoaica adica, pregatise nevoie mare de castroane cu felurite potriveli de taietei venite din Kitai. Alaturi, o seama de salate mestesugite. Zana voastra, dama sociabila, era si ea pe lista de invitati. Si avea de intors gazdoaicei o ditamai cutie, vremelnic ocupata de o indecenta cantitate de prajitura Lica (o stiti voi, cea cu foi crocante si umplutura de nuci si caramel, dupa moda priceputelor noastre mame si bunici). Cu vreo doua ore inainte de plece de acasa, Zana privi cutia rotunda si goala si se simti vinovata. Mancase aproape singura…
