Mie nu imi place sa fac zacusca, imi place sa o mananc la altii sau sa o cumpar. Una la mana, mi se pare ca nici o zacusca nu e atat de buna pe cat era cea a bunicii mele. Asadar, orice iluzie ca as putea-o egala este spulberata din start. Doi la mana, mi se pare un efort mult prea mare pentru cateva borcane pe care pradatorii casei nu le vor lasa macar sa isi traga sufletul cateva saptamani in camara. Orice cantitate de zacusca as produce, ea nu va fi suficienta pentru a ajunge pana la Craciun. Anul asta am mancat insa o zacusca exceptionala intr-o casa de oameni seriosi, care pregatesc conserve ca pentru un regiment. Era picanta, densa, parfumata. Mi s-a explicat ca secretul ar sta in coacera legumelor pe gratarul cu carbuni. Am luat reteta, m-am dus in piata (la spartul targului, evident, cand preturile…
