martie îngenuncheat sub zăpezi, maică, vine sfârşitul lumii!, dar vine frumos şi alb şi înşelător, ca o momeală pentru păcătoşi şi mi se cuvine un sfârşit de poveste, mi se rup cercuri de fier în jurul inimii; cerul nu se mai satură de nins, corpul meu bolnav de bine trebuie acoperit, ca martie îngenuncheat sub zăpezi, în această apocalipsă blândă, de care nimeni nu se mai sperie. O poezie veche – mi-am amintit-o privind pe fereastra. Si am ales sa o insoteasca o fotografie a bunicului italian, ratacit prin omatul romanesc. Voi ce ziceti, vine sfarsitul lumii?
Cred ca era programat la Telecinemateca, eu sa fi avut vreo 10- 12 ani. Probabil ca l-am vazut prea devreme, pentru ca am ramas…
Acum ceva timp, am scris o postare despre lecturi preferate ale copilariei, pe care le-am redescoperit pe un raft mai putin umblat al bibliotecii. Va…
A fost doar o coincidenta, insa in ultimele cateva zile am terminat ‘American Wife’ al lui Curtis Sittenfeld si am citit un interviu al cuplului…
incepe o toamna care muta stridentele verii ca pe niste muraturi, in camara. iubitule, hai sa privim, e atata lumina rotunda afara, in noapte…