Noemi Meilman mi-a amintit că astăzi e Ziua Internaţională a Poeziei. Cât mai avem poezie, vă invit să o sărbătorim. Eu am dezgropat nişte versuri de tinereţe, din volumul intitulat „Se plâng de mine îngerii”. primăvară senilă, uitându-şi direcţia, pierzându-şi sensurile, renaştere prematură şi debilă, şchiopătându-şi versurile. anotimp amorţit şi sclerotic, troznindu-şi încheieturile, scuturându-şi rugina, cu debutul brusc şi haotic, când se-aprinde lumina. haină nouă, deja ponosită, recompusă pe tighele mai vechi de o mână abilă, contur de vopsea irosită primăvară senilă *** fără tine, nu am gust, nici miros, mă lovesc, bâjbâind, de faptele simple-ale zilei şi nu e niciun cuvânt, niciun gând să spargă învelişul strâmt unde mă ascund de absenţă; în ultima vreme, nici măcar nu mi-e frig în dimineţile cu fum îngheţat. şi palmele mele îşi pierd învelişul tactil. de unde-atâta glas să te tot strig, sunetul e invizibil timpul inutil şi totuşi, eu te aştept în…
