Aşa-i trebuie celei sau celui care – ştiind ce a păţit în alţi ani – se entuziasmează şi decide că e bine să „taie porcul” (pe din două) cu alţi membri ai familiei. Adică să cumpere jumătate de porc „din ăla de ţară, hrănit numai cu lucruri naturale, alergat pe pajişte, masat cu ulei de cocos şi pus să asculte Bach şi să bea Veuve Clicquot” . Aceea / acela se va trezi cu jumătate de congelator ocupat cu pachete de carne, despre care nu va mai ştii nici ce parte a porcului o reprezintă, nici dacă sunt din porcul de anul trecut sau din ăla de acum cinci ani. Asta pentru că tranşarea propriu – zisă, pe secţiuni anatomice şi depozitarea în apărătura frigorifică s-au produs într-o stare euforică pe bază de ţuică de prună şi de nostalgie de genul „Mais ou sont les conchons d’antan?”. Dar, aşa e…