Am mâncat, pentru prima oară, salata asta undeva pe culmile cretane de lângă Kissamos, la Taverna Meltemi (vom povesti altă dată, pe îndelete, despre ea). Era o căldură cumplită, cred că temperatura sărise binişor de 35 de grade Celsius, eram bătuţi în cap de soare, înfometaţi şi însetaţi după o zi de excursie şi de plajă pe nisipul roz de la Elafonisi – altă minune cretană despre care trebuie neapărat să mai vorbim. După multă apă plată, a urmat un pahar de vin alb uşor, cum sunt vinurile bune cretane şi minunea asta de salată – cu un sos cremos de muştar şi miere, cu măr verde, proaspăt şi crocant, cu avocado cremos şi puţină ţelină. Ce să mai discutăm – o grozavie! De atunci, mi-am tot repetat că ar trebui să o reproduc, însă scleroza lucrează, neabătută. Acum câteva zile, la o cină la care mi se părea că…