Tag

mama

Browsing

Poate că s-ar fi iubit sau poate nu. De întâlnit, se întâlniseră în circumstanțe profesionale, am putea spune, pentru că ea era stewardesă la Tarom, iar el era călător frecvent pe ruta București-Paris și retur. Atunci când ea, mama mea, începuse să zboare pe această rută, colegele îi arătaseră un ins solid, cu carură de rugbist, și îi spuseseră: “Mariana, îl vezi pe tipul ală de pe locul de la fereastră? Cum, dragă, care?! Ăla cu nasul mare, care aduce cu Lino Ventura. Da, ăla! E Tudor Vornicu, corespondentul Agerpres la Paris. Vezi că moare de frică, nu îi place deloc să zboare. De cum decolăm, o să scoată sticluța plată de Remy Martin din buzunar și o să tragă câteva duști, să se calmeze. Nu îți fă griji, după aia adoarme tun, mai și sforăie uneori, doar să avem grijă să îl trezim când ajungem la destinație.” Așadar, se…

A sosit și ultimul episod (deocamdată) din serialul Simonei Tache despre familie.  Vă invit să îl citiți aici. Cât despre gândurile și amintirile mele legate de acest subiect, iată-le. *** Momente memorabile, amintiri dragi Cum să alegi doar câteva, când din momentele astea e alcătuită familia? Ar fi o nedreptate pe care aş face-o unei amintiri în favoarea alteia. Cred că fiecare familie are un set de momente memorabile, oarecum repetabile, un mic folclor al ei. Vorbeam mai devreme despre sărbători.  Sunt şi altele – cam în orice familie există o mătuşă uşor excentrică şi, deseori, surdă tun, care devine izvor de anecdote delicioase. Mai este şi veşnica oaie neagră, fiul risipitor şi iubit, bombănit şi adorat în aceeaşi măsură.  Năzbâtiile fiecărui prunc, excursiile, nunţile şi botezurile, micul trafic de reţete culinare „secrete” moştenite de la mame şi bunici, toate bucuriile mari și mici compun un mozaic atât de frumos…

Simona Tache a pus la bataie niste bilete la film, contra povesti despre scandaluri cu mame, in special pe teme de mancare.  Se pare ca povestea mea i-a placut, asa ca o gasiti aici.  Biletele sunt inca disponibile la ora transmisiunii noastre in direct, asa ca dati navala cu intamplari similare. In plus, treaba asta mi-a adus aminte de personajul principal, cea mai frumoasa, desteapta si destupata la cap mama din lume.  Peste cateva zile, ar fi fost aniversarea ei. Ora pranzului, în bucătărie. La masă, frati-miu, străbunică-mea, eu. De serviciu: bunică-mea, care ne punea tuturor în farfurii supă cu găluşti. Între timp, vine maică-mea de la birou. Nervoasă foarte, avea un şef mai mult decât dobitoc, o persecuta zilnic cu tot felul de tâmpenii şi mojicii. Se plimba mama ca leul prin cuşcă prin sufragerie, trăgând cu naduf din ţigară. Eu (bad idea!): Nu vreau supă cu găluşti,…

‘Imi desenezi o printesa?’  Te strangeai langa ea, urmarind miscarea gratioasa a mainii, siguranta liniei.  Cand se oprea, cu creionul in aer, iti tineai rasuflarea.  De acolo incepea, uneori, povestea. Degetele-desenatoare erau racoroase si goneau febra cu o alunecare subtire si calma,  peste frunte.  Cand te imbratisa, sufletul ei se lipea de sufletul tau, intrebandu-l, domolindu-l. Cu rasul, alb si larg ca aerul proaspat, te oprea din plans.  Te ierta fara sa i-o ceri, te pedepsea drept si te asculta fara sa fie nevoie de cuvinte. Profilul ei avea umbre de film fratuzesc – tristetea o facea si mai frumoasa. Tesaturile comune regaseau moliciune imbracand-o, iar parfumurile se parguiau pe linia eleganta a gatului. Pasul, cu tocuri inalte, avea o amprenta in acelasi timp elastica si princiara. Umorul era spumos si inteligent, muscator la nevoie; capacitatea de autoderiziune – treaza si sincera. Circumspecta cu complimentele, nu le intorcea.  Sfichiuia cu…