Noi eram indragostiti de ea de ceva vreme, o tot comandam impreuna cu sushi in serile de vineri in care nu prea imi venea sa gatesc. Intre timp, ne-am mai desteptat si am inceput sa o fabricam acasa. Are un gust special, nu place tuturor, insa pare a fi una dintre cele mai hranitoare supe de pe planeta asta mica si albastra.
Pasta miso este obtinuta prin fermentarea boabelor de soia impreuna cu sare si o ciuperca numita kojikin. Zeama dashi , la mama ei japoneza, se face cu peste, alge si ciuperci shiitake. In Europa, e vorba deseori de apa, supa clara de legume sau de pui. Cat despre ingredientele solide, ele trebuie sa reflecte, conform traditiei, anotimpurile si se impart in ingrediente care plutesc si ingrediente care se duc la fundul bolului. Dintre cele care plutesc: bucati de alge, ceapa verde si tofu. Cele care se duc la fund pot fi felii de cartof, bucati de peste, creveti.
Putin si despre partea nutritiva: desi contine mult sodiu, supa miso este bogata in fibre si proteine, vitamina K si riboflavina, minerale si cantitati serioase de acizi grasi omega-3 si omega-6. Protejeaza impotriva cancerului de san, creste imunitatea si nivelul de energie, intareste sistemul osos si vascular.
Originara din China, unde a debutat sub chipul condimentului hisio, cam cu 800 de ani inainte de Cristos, miso a ajuns in Japonia datorita calugarilor budisti. Din dieta acestora, a trecut in cea a samurailor, care – se pare – ii adaugau o tzara de alcool si o beau la micul dejun. Asa cum fac majoritatea japonezilor din zilele noastre (fara adaosul de alcool, bineinteles).
Ingrediente
1 plic de pasta pentru supa miso (de la ki-life, amzei)
cateva bucati de alge kombu (optional)
cozile de la 3 fire de ceapa verde
125g tofu, taiat cubulete
750 ml apa sau supa limpede de pui/legume
Eu am pregatit varianta ‘clasica’, simpla, insa mai poti adauga:
– o mana de ciuperci shiitake rehidratate si taiate feliute sau cateva ciuperci champignon feliate
– creveti decorticati, stridii, midii sau bucati de peste alb, fara oase
– cubulete de morcov si/sau dovlecel (pentru varianta coreeana), chiar si varfuri de sparanghel
-un strop de sos soia si/sau mirin (otet de orez), dupa gust.
Pune apa la fiert intr-o oala. Cand da in clocot, adauga algele kombu rupte in bucatele si lasa-le sa fiarba, la foc mic, cateva minute. Cu focul la minim (supa miso nu trebuie sa clocoteasca, i se strica gustul si aspectul), adauga pasta miso si cuburile de tofu. Lasa pe plita inca 1 – 2 minute, amestecand continuu. Ia de pe foc, adauga cozile de ceapa tocate. Gata! Nu v-am spus ca e cea mai scurta supa?
11 Comments
daca citeste OPC aici, e vai de tine… cum adica soia stricata pana face ciuperca!? vrei sa otravesti tot internetu!?
nu iooo! japonezu’ 🙂
mai taci! pe seceta asta de bani, mai bine ne lauzi retete din cub de gaina knorr.
daca tii mortis, poti sa pui si’n asta un cub de knorr, da nu’ prea stiu la ce te ajuta. poate doar sa o faca foarte, foarte, foarte sarata. 🙂
eu fac numai ciorba de porc si uneori de gaina.
porcu bate toate ciupercile lu japonez.
am inteles incurcatura. daca nu e bine, nu mai scriu. asta e.
toate-s bune – si de porc si de gaina. da’ si miso. importanta e diversitatea, sa mai incercam si noi una-alta, ca si-asa viata e monotona 🙂
Sunt vreo 10 ani cam târziu dar poate inca ai nevoie sa iti spună cineva sa te calmezi :)))))
Bine 🙂 Ai dreptate, e prea tarziu sa ma calmez acum …
in sfarsit, miso la plic in capitala noastra de kko. da’ halatu, doamna, cit e, halatu’?
acum, post-operator, am constatat ca era mai buna supa facuta cu pasta miso la borcan, dar de-aia nu mai au la ki-life. 🙁 in orasul nostru de kko.
Pingback: Supa miso cu ou, soba noodles si legume | Zâna Eficienţei