Voi incepe aceasta postere cu o recomandare (hmm, vaz ca tot postez cu rima, o fi vreun semn sa ma apuc iar de ceva poezele) : sustineti-o pe Simona si supa ei de ceapa in Duelul Bucatarilor. S-a mascat pentru noi, a lacrimat pentru noi, a pigulit cimbru pentru noi si pe deasupra ne-a mai si pus la indeamana o reteta simpatica de supa. You gou, Simona!
Voi continua postarea cu o marturisire, ca asa sunt unele postari, mai complexe si cu multe aspecte. Marturisirea zice asa: eu de pipote si de inimi de pui nu ma ating! Nici macar cu ochelarii de soare, fularul, manusile si haina de camuflaj a Simonei. Puneti-ma sa fac orice altceva, numai asta nu. Asa ca am stat pe tusa, de unde am dat instructiuni pretioase pentru executarea acestui pilaf. Va sa zica, am fost un fel de regizor de pilaf. Mi se spune din tribune ca a iesit foarte bun. Asta a fost si impresia mea, vazand cate bis-uri au fost solicitate.
Ingrediente
750g pipote si inimi de pui
2 cani de orez cu bob rotund, spalat in cateva ape si scurs bine
2 linguri ulei de floarea soarelui
2 cepe, curatate si tocate
2 morcovi, curatati si dati pe razatoare
2 tije de telina, curatate si tocate
sare, piper negru dupa gust
Spala si curata bine pipotele si inimile de pui. Pune-le apoi la fiert, in apa cu putina sare, cam jumatate de ora, pana cand s-au patruns. Scurge-le, insa pastreaza apa in care au fiert.
Intr-o oala, pune la incins uleiul. Adauga ceapa tocata si las-o sa se inmoaie, fara sa se prajeasca, la foc potrivit. Adauga morcovul ras si telina tocata si mai lasa pret de cateva minute. Acum e randul orezului, sa se inveleasca si el putin in ulei. Pune in oala pipotele si inimile, amesteca si procedeaza ca la risotto – adauga zeama de la pipote treptat, pana cand se absoarbe. Atunci cand orezul e fiert, asezoneaza cu sare si piper dupa gust si presara – daca vrei cu putin patrunjel verde tocat. Serveste fierbinte. Cui ii place, pofta buna! 🙂
19 Comments
pai cum fata? nu ai bagat pilafu in cuptor? ce pilaf e asta?
trebuia pus in cuptor sa se umfle orezu. uffff.
uite ce pilaf mic ai. de fapt eu am facut pilaf azi-noapte dar nu am pus poze pentru ca e urat. dar acum imi pare rau. al tau e si mai urat.
orezu’ s-a umflat la foc mic. 🙂 ufff. pilafu’ meu e mic pt ca a fost mare si s-a mancat.
dacii te crede….
bun rau,da’ fara pipote si inimi :d
asa mi s-ar fi parut normal si mie 🙂
tot din tribune incurajeaza si majoreta Margot: n-am sa jignesc pilaful si pipotele spunand ca sunt cosmarul meu de o viata, am sa pastrez formularea ta eufemistica si am sa spun la fel: nu ne atingem defel 😀 😀
ufff, ce bine – nu sunt singura. 🙂
I am very glad to join the club .
welcome, welcome:)
Zina – am un mic comment, care mi se pare important. Eu gasesc ca orezul, cu exceptzia celui cu lapte sau a risotto-ului, unde e nevoie de orez cu bob rotund, care la fiert se face lipicios (sticky rice), pentru orice alt fel de orez e bun cel care ramine bob de bob (adica desfacut, boabele separate si fara sa se semifleshcaiasca, ca un puree). Iar orezul, ca sa ramina bob de bob, trebuie sa nu fie cel cu bob rotund, ci cel cu bob LUNG. (Cum e cel pentru paella).
Mie nu prea imi plac inimile, dar ador pipotzelele, ca tzam mai zis ca-mi plac chestiile tari, crocante, ferme, ca daia imi facuseshi salata crocanta, cind m-am intristat la moliciunea de orezul sau grisul tau cu lapte.
corect, Vera, doar ca in cazul asta I went for thr sticky look – macar asa sa nu se mai vada inimile si pipotele atat de bine 🙂
Vrem mincare de gheare! Vrem mincare de gheare!
Sa punem si niste gaturi atunci, Catalin! 🙂
A, mersi – asa am aflat si eu ca se mai gatesc si alte lucruri in afara de pilaf si tocanita cu aceste ‘organe’. 🙂 Pilaful nu se potriveste cu ce anume?
deci nu pot să cred că zăbovim atât la o reţetă care nu ne place .
zâna, când ştii că eşti mai ocupată şi nu ai timp, lasă-ne şi tu cu nişte tort cu cremă sau alte chestii gen. nu pipote şi gâturi.
thanks.
‘nteles, agnes! 🙂 nici eu nu ma asteptam la o discutie asa de aprinsa. 🙂
Da’ cand faci pilaf cu muschi de piept si de pulpe de pui se potriveste? 🙂 Sigur ca e voie, cunosc si eu cateva persoane care se innebunesc dupa ele. 🙂
adica pilaful are conflicte de anatomie si fiziologie? ca nu mai inteleg nimic. 🙂 in fine, cum bine zici.
ma rog, probabil imi e mie neclar – pentru ca nu am gustat niciodata 🙂 cat despre pied de cochon – sunt totalmente ‘ pro’ 🙂