Ce sa fac, aveam lume la masa…. Lume pretentioasa, care nu mananca orice si oricum. Cucoane cu talie de viespe si domni care s-au trezit pusi la dieta tocmai la varsta cand credeau ca burta de bere nu se mai pune la socoteala. Nu puteam sa ma compromit la asa o selecta adunare cu acelasi piept de pui la gratar ori file de peste la aburi pe care il mai pregatisem – in astfel de situatii, repetitia nu e mama invatarii, ci sora buna a susotelii: ‘Ia uite, draga, s-a ramolit Zana, ca asta ne-a dat de mancare si data trecuta!’ Asa ca mi-am rascolit arhiva si am pus pe masa chiftelutele astea foarte light si suficient de aromate, ca sa indulceasca pilula amara a tuturor regimurilor de slabire.
Ingrediente
750g piept de pui dezosat
6 catei de usturoi, tocati
1 legatura de ceapa verde, tocata nu foarte marunt
1 lingurita frunze de cimbrisor verde tocat (eu tot smulg dintr-o tufa de lemon thyme, care rezista la orice temperatura, chiar si sub zapada)
1 bucata de radacina de ghimbir de circa 5 cm, curatata si data pe razatoare
sare, piper negru si sos Tabasco (sau fulgi de chili), dupa gust
Pentru sos:
1 ceasca sos de soia
1/2 ceasca mirin (otet de orez)
1 lingurita miere de albine
1 lingurita seminte de susan, putin prajite (atentie, se ard foarte usor)
Pune in robotul de bucatarie carnea de pui taiata in cuburi mari, ceapa verde, usturoiul, ghimbirul si cimbrisorul. Asezoneaza. Mixeaza pana cand obtii o tocatura nu foarte omogena. La cantitatea asta de carne, e posibil sa trebuiasca sa faci operatiunea asta in doua transe.
Pune tocatura intr-un castron.
Preincalzeste cuptorul la 200 grade Celsius, pe grill. Pregateste o tava care merge la cuptor, acoperita cu hartie de copt. Umezeste-ti mainile cu putina apa si formeaza chiftelute cam cat o minge de golf. Aseaza-le in tava, usor distantate.
Pune tava la cuptor, la circa 10cm de grill. Coace cam 15 minute, pana cand chiftelele sunt rumenite frumos. Nu depasi cu mult timpul, ca sa nu se usuce prea tare. Intre timp, pregateste sosul, amestecand intr-un castron toate ingredientele.
Serveste, cum am facut eu, cu orez salbatic fiert cu turmeric si o mare salata verde. Iti vei asigura gratitudinea vesnica a tuturor masenilor aflati in momente de grea incercare nutritionala.
12 Comments
mmmm…..
mmm indeed.
oh, da, zana noastra e cea mai zana, chiar si cand trebuie sa bucure personaje „dubioase”, la regim 🙂
intrebare intrebatoare: se leaga chiftelutele si fara oo? banuiesc ca da, dar vreau sa ma asigur 🙂
Una, da, in mod surprinzator – se leaga. 🙂
pot sa ma inscriu undeva ca musafir la dumneavoastra zana?:D promit ca nu sunt pretentioasa si mananc orice imi pune-ti pe masa:D orice in afara de peste:D ca cum va cunoste lumea ca zana mancarilor poate il gatesti cumva sa imi placa si mie:D
astept raspuns.
sa fie cu iertare.nu stiu eu sa scriu cel mai corect:D
multumesc de intelegere:D a nu se lua in considerare faptul ca nu stiu sa scriu corect a se lua in considerare ca sunt o buna mancacioasa:D
Nici o problema. 🙂 Te poti inscrie ca musafir chiar aici pe blog. 🙂
notat! chair ma gandeam la niste chiftele, dar ideea ca o sa imi umplu casa de miros de prajeala m-a demoralizat total :D. acuma, cred ca mi-ai salvat pofta de chiftele 😉
sa-mi spui cum au iesit 🙂
Sefa, da’ nu-s cam albe pirjoalele alea? Interesanta totusi ideea de a nu le praji in mod normal, dar ma intreb totusi ce gust au.
De pui eu ma feresc dupa ce-am aflat cit traiesc: 4 saptamini. Ce fel de lighioana o mai fi si aia, chiar nu stiu, dar e cu siguranta tare diferita de ceea ce-am vazut noi prin curtile bunicilor.
Mie imi place ideea mult. Singurul regret? Ca le-am vazut abia acum. Dar nu-i bai, ca o sa mai am zile de proteine la dieta, asa ca o sa am o idee excelenta. Am facut si eu o varianta din asta light, coapte, dar erau date prin susan. Multumesc.
Cu mare placere, Elena si pofta buna! 🙂