Uite-asa se mai duce un weekend. Ca tot orasanul roman, m-am dus in pelerinaj la magazinul de bricolaj si la magazinul de mancare. Am impins carutzul de colo-colo, am dat banii pe prostii inutile si m-am intors acasa, scarpinandu-ma in crestet si gandindu-ma: ‘Buuun, si totusi, eu ce gatesc azi?’
De ceva vreme, aveam un debate interior a propos de niste lamai foarte ciudate. Atunci cand le-am cumparat, aratau foarte galbene si frumoase, aveau coaja neteda si subtire si pareau ca o sa dea mai multa zeama decat o lada de chestii din alea turcesti gumilastice si seci. Pe masura ce le-am intrebuintat, mi-am dat seama ca erau un fel de lamai mutante a la Miciurin: miroseau din ce in ce mai tare a portocale, iar zeama nu era nici pe departe asa de acra pe cat ar fi trebuit sa fie. Decisa sa se le lichidez, ca sa revin la rubedeniile lor mai palide si mai acidulate, le-am pus fata in fata cu niste pastravi, sa vad ce iese.
Acum, cu pastravii, alta belea. Mama mea m-a invatat ca al mai bun pastrav e ala care nu depaseste o palma – o palma si ceva in lungime. In congelator, aveam niste pastravoi lungi cat o zi de post, cu care mi-ar fi fost frica sa ma intalnesc intr-un rau de munte. De frica sa nu iasa prea seci, am decis sa nu ii fac pur si simplu pe gratar, ci sa incerc o combinatie cuptor- gratar-abur, dupa cum urmeaza.
Ingrediente
3 pastravi maaaari
1 – 2 lamai mai mult sau mai putin bizare, taiate in felii, iar feliile taiate in jumatati
sare, piper negru macinat, mirodenii pentru peste (de care aveti prin casa), usturoi pisat (cam 2 catei)
putin ulei de masline
verdeata tocata
Preincalzste cuptorul la 180 grade Celsius. Curata, spala si zvanta bine pastravii.
Cresteaza-i de cateva ori pe una dintre parti. Asezoneaza-i cu toate cele, pe dinafara si pe dinautru. Infige jumatatile de felii de lamaie in crestaturile facute.
Aseaza pastravii pe un gratar uns cu putin ulei, iar gratarul deasupra unei tavi in care ai turnat cam 2 pahare de apa.
Picura uleiul pe pastravi si da la cuptor pentru circa 30 – 40 minute (depinde de marimea vietatilor). Din cand in cad, unge pastravii cu sosul care s-a format in tava de sub gratar. Pe la jumatatea coptului, poti presara si verdeata. Scoate din cuptor si serveste cu cartofi fierti cu sare si unt proaspat, plus o salata babana.
In final, lamaio-portocalele cele ciudate si-au facut bine treaba, pentru au fost suficient de zemoase si parfumate cat sa dea fragezime pestelui, iar prezenta apei din tava a fost salutara, pentru ca nu a lasat pestele sa se usuce. Cred ca o sa lansez lozinca ‘Nici un weekend fara peste!’ 🙂
12 Comments
ce tristi sunt pestii aia…
de ce ai infipt lamai in ei? o sa sun la PETA.
eu azi o sa fac mazare. poate te prind ca te iei dupa mine…
da, Piticule, si le-au iesit si ochii din cap, ai observat? poti sa suni la PETA cat vrei, ca i-am mancat. 🙂 mazare nu fac, dar era cat pe ce …
OOps! Peștele din mijloc merge pe contrasens! 🙂 A mai observat cineva chestia asta?
Am observat si io, da’ mi s-a parut ca seamana cu semnul ala de la zodia Pestilor, asa ca l-am lasat in pace 🙂
Cred ca te-ai pricosit cu lamai Meyer – foarte in voga pe aici desi pe mine nu ma incalzesc prea tare. Sunt un hibrid dintre mandarine si lamai. FYI.
Pestele arata superb!!
Mersi frumos, Cristina. Meyer or fi, da’ eu nu mai iau niciodata, ca sunt nici cal, nici magar. 🙂
very nice! btw, are si Jamie o reteta similara, doar ca el pune niste bulgarasi de unt peste pastravi si le rade coaja de lamaie pe deasupra, dupa care ii face la broiler
m-am gandit si eu la unt, insa mi s-a solicitat varianta ‘light’ de publicul mancator. 🙂
asta am vrut sa zic si io. nu ai pus unt.
de acum inainte, untul ti-l las tot tie! 🙂 ai facut mazarea?
Zino, intoarce si omu spatele citeva zile intr-o mica absentza din localitate si cind revine totul este intr-o mare efervescentza/euforie/agitatziune – imi va lua un pic de timp sa procesez.
Firitiseli pentru premiu. Si pentru prajiturica, pe care o voi examina mai atent, pare sa aiba potentzial.
Eu am gatit o varianta a acestor pastravi: peshtele era shalau, lamiile erau portocale roshii, uleiul era 1/5 ulei si 1/2 (pitice, atentzie marita!) unt, verdeatza tocata era cimbru, apa era vin demisec foarte parfumat, iar peshtii erau pushi direct in tava.
Au eshit divinissimi, dar tu ai dreptate: varianta ta e mai light.
Acu te/va las si ma duc sa vad cu Oscarelele si rochitzele de pe covorul purpuriu.
Mersi, Vera! Du-te si vezi-o pe Nicole Kidman, cu rochita ei ca un servet impachetat 🙂