Intrucat am decis ca in Saptamana Mare sa postesc, o postare carnivora, de ‘la revedere!’. Niste minuscule sarmalute in foi de stevie, acrisoare si fragede, asa cum sta bine unor sarmalute.
Ingrediente
cateva legaturi de stevie – frunzele spalate, curatate de cotoare si fibre, apoi oparite
700g carne tocata de vita
miezul unei felii groase de paine, inmuiat in apa si bine stors
2 linguri orez
2 legaturi de ceapa verde, tocata marunt
1 legatura de marar verde, tocat marunt
sare, piper negru – dupa gust
3 linguri pasta de rosii, diluata cu apa, cat sa obtii un sos omogen
putina zeama de lamaie
Intr-un castron, amesteca temeinic carnea tocata cu miezul de paine, orezul, ceapa tocata, mararul tocat. Potriveste de sare si piper.
Pe fundul unei cratiti potrivite, aseaza un strat de frunze de stevie oparite. Impacheteaza tocatura in frunze de stevie – alege-le pe cele mai intregi si frumoase. Intre straturile de sarmalute asezate in cratita, pune cate un rand de foi de stevie. Cand ai terminat cu sarmalutele, toarna deasupra sosul de rosii, asezonat cu putina lamaie.
Pune pe plita, la foc potrivit, pentru vreo 20 de minute, apoi inca jumatate de ora in cuptorul preincalzit la 180 grade Celsius. Serveste-le fierbinti, cu sau fara smantana ori iaurt.
13 Comments
Geniala ideea cu frunzele de stevie!!
de la Radu Anton Roman 🙂
Fee – sint la Paris+Bruxelles, in voiaj de plezir prelungit, dar cind ma intorc, sa moara ala care nu trage instant un borsh de loboda si o sarmalutza in stevie, nu ca n-ar fi bune cotes si noisettes d’agneau si divershii somoni si foagra.
Si, daca ma ajuta fortzele si gasesc un ciolanel afumat, ii fac si baietului asta=amicul la care stau, o iahnie cu ciolan, cum n-a vazut Parisul neam de neamul lui!
Parte din incrincenare se datoreaza faptului ca am fost, dupa 7 ani, sa maninc din nou sublimele glaces Berthillon, carora le-am facut si o reclama deshantzee prin blogosfera romaneasca, si ce sa vezi si sa nu crezi? les glaces Berthillon nu mai sint ce erau, au devenit bune, dar oarecari. Rushine! Traiasca patria, cu stevia, leusteanul si loboda!
Draga Vera, voiaj placut! Plezir si mai placut! Ciolanel afumat sunt sigura ca gasesti ca doar ei cu ce si-or face cassoulet-ul – macar niste couennes acolo tot prinzi. Cat despre inghetzatzile tale preferate, ce pot zice – ne omoara globalizarea lui McDo….
P.S. Nu puseshi nici un mililitru de ulei?
Acu’ ca ziseshi, cred ca am scapat in tocatura 1 lingura de ulei. Pardon! 🙂
Interesanta varianta de trdarea a porului. Merge si cu curcan. Dar ce ziceti pentru Paste de acesta: Piftie ca oul?
Postari noi la TILBUHOGLINDA
Merge tare bine si cu piept de gasca…:)
Am vrut sa zic tradare a porcului nu a porului.
Fee – nu ai sa crezi, poate, dar nu am gasit ciolan AFUMAT. Am gasit jambonneau, dar nu afumat. Asa ca, instead, am facut dovlecei+ardei+rosii umpluti/e, cu un mare succes, desi eu le-am dat nota 6:50. Carnea lor de porc e o scirboshenie, tocata ca pasta (hache) si 3 macelari nemernici ne-au refuzat cind am cerut sa o toace mai mare=ca la noi la Romanica, pe motiv ca ei nu baga carnea de porc in masina cu care toaca pe cea de vaca. Voila!
Nu mai zic ca nu gasesti un marar cumsecade, cu miros si gust, Macdoul ne omoara, absolut!
Dar si foagraul lor, maninci si plingi, cum zice prietenul meu C, de fericire …
haidi, Vero, treci acasa, ce mai stai la aia, cu carnea lor tocata prost si mararu’ lor inodor 🙂 🙂 🙂 si cand vii, adu’ si tu niste ficat de contrabanda 🙂
Gata, zino, fac bagaje si, in citeva ore, sint in avion, diseara dorm in patul meu, parasit la sfirshtul lui martie, cind o fi trecut timpul asta?
Da’ sa stii, chiar vreau acasa, desi dupa vreo 2-3 chestii, spre 5-6, o sa-mi para rau.
Faci pregatiri de Pasti? Zi aici!
Nu e nicaieri ca acasa!:) De-aia, eu de Pastele asta nu vreau decat sa zac acasa, printre oale cu ciorba de me-he-he si tavi cu friptura tot me-he-he. In rest, doar oua si cozonac. 🙂