Azi am auzit o treaba tare: ‘Stresul ne poate face obezi, DAR ne poate da si migrene, dureri articulare si urticarie’. Mda, era tot o reclama, la radio. Adevarul e ca reclama aia are dreptate – mai bine migrene decat cateva kile in plus, nu? Cateva kile in plus are si Zana, care a devenit extrem de irascibila din acest motiv. Si cum Craciunul, cu alaiul sau de maioneze, porcarii si Colebil se apropie, masurile trebuie sa fie drastice si imediate.
Asa ca Zana Eficientei se transforma in Zana Deficientei. The mean one, the dietin’, bitchin’, huffin’ and puffin’ one. Ma rog, cel putin asa isi propune ea, uitandu-se in oglinda si intrebandu-se ‘Cine-i cea mai dolofana din tara?’.
Asa ca azi papati pui. Cu orez si cu niste curry, pe care va rog sa nu il bagati in seama, ca e ‘cah’, cu lapte de cocos si alte alea interzise.
Ingrediente
700g file de piept de pui
2-3 linguri zdravene sos chili
cateva picaturi tabasco, in functie de taria de caracter personala
1/2 lingura miere
1/2 lingura ulei de floarea-soarelui
sare, piper negru
Intr-un castron, amestecati sosul chili, tabasco-ul, uleiul si mierea.
Preincalziti cuptorul la 200 grade Celsius.
Asezati fasiile de pui pe un gratar, iar gratarul deasupra unei tavi care merge la cuptor. Asezonati cu sare si piper negru. Badijonati cu amestecul din castron, cu ajutorul unei pensule. Dati la cuptor pentru vreo 12 minute. Scoateti din cuptor, intoarceti fasiile de pui, badijonati si pe partea asta cu sos si puneti din nou la copt. De data asta, dupa vreo 10 minute, dati cuptorul pe grill pentru inca 5 minute, pentru ca puiul sa se rumeneasca.
Gata, scoateti si serviti fierbinte, alaturi de orez si de curry-ul ala de broccoli despre care nu vreau sa va povestesc nimic. Cel putin nu azi, poate maine, cand imi mai revin. 🙂
18 Comments
Eficienta sau Deficienta – you are always ridiculously funny and overall full of AWESOME. 🙂
Draga, pai daca dta maninci la regim pui cu OREZ, asha dieta aj vrea sa tzin si io. TOT TIMPUL.
Ma gindesc ca asta iera pentru baietzi si tu ai mincat brocoli steamed, fara nimica. Aud?
Hahaha, pai Vera draga, tu chiar crezi ca Zana ar putea supravietui cu 3 frunze de salata si un pahar cu apa minerala si lamaie? 🙂
Pardon, a fost o gresheala de cyberactivity.
Trebuie sa fie ‘vera’ si atit. Daca potzi, shterge tu si lasa, numai ‘vera’, ca eu nu stiu cum, chiar daca se poate.
din pacate, nu poci 🙂 da’ stim cine esti, esti de-a noastra si te iubim 🙂
Fee – io nu crez ca rezishti cu frunze de salata si apa cu lamiie, nici un om normal nu poate, a la longue. Da m-am gindit ca si tu, ca toate fetele/duduile/duamnele vrei sa intri in nush ce rochie mirifica de Craciun/Reveillon si ai nevoie sa potzi sa tragi fermoarul, sa potzi sa te ashezi pe fotel imbracata cu aceea, sa potzi una si alta, asha ca dai jos vreo 3-4-5 kg in 2 saptamini, care nu e chiar emposibel cu broccoli si apa. Si, oricum, nu e o pierdere mare, ca, in afara de momentul de vanitate, kg alea le pui la loc instant, cu maionezele si prajiturile cu crema si shampanika. La mine, si Bailey’s.
Verushka, sa-mi sara ochii daca te mintz: nu am tinut niciodata cura de slabire ca sa intru intr-o rochie! Nici nu am prea avut nevoie, ca imi plac hainele lejere, comode, nu corsetele stranse pana la leshin. Insa admit ca as vrea sa dau jos cayeva kile din motive de preventie, dureri de spate, etc. 🙂 Iar orezul e cea mai mica problema a mea – problemele mele adevarate se numesc: Mon Cheri, Mars, Toblerone si – lately – lapte condensat intins pe cate un petit beurre, peste care se aseaza o capsuna proaspata. Si se infuleca. 🙂
Imi pare rau, Zana draga, dar chiar trebuie sa ramai doar cu puiul. Sau cu orezul. Your choise. Mariajul lor este unul stresant si, dupa cum ai zis, stresul duce la obezitate 😀
stiu, Cris, stiu…. 🙂 🙂
Fee draga, am auzit multe pina acum. Cea mai tare era micul dejun de 2 Mai al copilei mele si prietenelor ei: Croissant cu Nutella si cu Coca Cola. Care mi se parea le comble, the worst of worst. Bomba calorica, ce mai.
Desigur, varianta ta este una de adult. Cunoscator. Care varianta, insa, e si perfida. cu micutza nota de culoare si virtute: capshunica. Esh’ TARE, madam, ce sa zic! M-am distrat.
exact, Vera, capsuna aia ma spala de toate pacatele 🙂
exact, Vera, capsuna aia ma spala de toate pacatele 🙂
Pardon, am gresit. Croissant umplut cu ciocolata, taiat in doua si uns gros cu Nutella – un borcan numai pentru ele 3, le ajungea la 1 (un) mic-dejun.
sunt d-ale mele, fetele astea!:)
Exact. Si intr-un fel si ale mele, desi eram oripilata. Dar asta a trecut, a fost acum niste ani. Sa le vezi acush, ce sanatos maninca si cit de rar isi dau in stamba… S’ de fier, domne, de fier. Eu maninc fruncte confiate de la Nisa, de unde tocmai a revenit prietenul meu, Didier, caruia nu i-a ajuns ca m-a dus la cina intr-un loc cu mincare buna, mi-a mai dat si o pungutzika la coborirea din taxi si, cind am intrat in casa si am deschis-o, ce sa vad?
Vai sh-amar! Si mi-am umplu si tastatura de confiere.
Nisa, fructe confiate … vrei sa ma imbolnavesti!
Stii ce sint? Niste lamii mici, micutze de tot, cam cit o nuca mare. Iar siropul NU E DULCELE ALA de baclava, stii ce zic.
Poate sint limes, tre’ sa intreb baietul, poate stie, e din categoria care e atentissim la detalii. Nu poate sa fie greu de facut, dar gustul si miroazna… Mori cu zile, frate.
Or fi kumquats?