martie îngenuncheat sub zăpezi,
maică, vine sfârşitul lumii!,
dar vine frumos şi alb şi înşelător,
ca o momeală pentru păcătoşi
şi mi se cuvine un sfârşit de poveste,
mi se rup cercuri de fier în jurul inimii;
cerul nu se mai satură de nins,
corpul meu bolnav de bine trebuie acoperit,
ca martie îngenuncheat sub zăpezi,
în această apocalipsă blândă,
de care nimeni nu se mai sperie.
O poezie veche – mi-am amintit-o privind pe fereastra. Si am ales sa o insoteasca o fotografie a bunicului italian, ratacit prin omatul romanesc. Voi ce ziceti, vine sfarsitul lumii?
