Aceasta nu este o postare promotionala, este o declaratie de dragoste.
Dupa o lunga si grea suferinta, aventura mea chinuita cu Sony Vaio a ajuns la final. E adevarat, de ceva vreme lucrurile nu mai mergeau intre noi. Eu ma exprimam intr-un mod absolut inexprimabil la adresa lui. El mormaia in continuu din cooler si facea nenumarate fasoane pana sa execute ce ii ceream. In modul cel mai amiabil posibil, am decis sa ne despartim. Noroc ca imi facusem un backup – cine stie ce tambalau iesea la partaj!
De ieri, imi impart viata cu alt japonez. Asta e, n-am ce-i face, it was love at first sight. E delicat, subtirel si iute ca fulgerul. Nu stie cum sa imi faca pe voie. Ma rog, nu intru in detalii: sunt fericita!
Atat de fericita incat am facut o placinta cu carne. Si am ales o reteta la care tanjeam de multa vreme: reteta bunicii, luata din Sanda Marin.
Ingrediente
ca 250g foi de placinta (vreo 12 bucati), taiate pe forma tavii – dupa ce le-ai scos din frigider, acopera foile cu o carpa de bucatarie umeda, ca sa nu se usuce pana cand termini de asamblat placinta
500g pulpa de vita tocata
1 ceapa mare, coapta pret de vreo 20 minute in cuptor
1 ou batut
1 lingura de smantana
putin sos Worcestershire
sare, piper negru
3 linguri de unt topit
Scoate ceapa coapta din cuptor, las-o sa se racoreasca, apoi curat-o si toac-o marunt.
Incinge o tigaie unsa cu un strop de ulei. Pune la rumenit carnea tocata, avand grija sa desfaci guguloaiele care se formeaza cu o furculita. Cand orice urma roz a disparut, mareste un pic flacara si adauga ceapa coapta, pret de cateva minute. Asezoneaza cu sare si piper, amesteca bine si da deoparte umplutura, sa se racoreasca si ea.
Cand s-a racit, amesteca oul batut cu smantana si toarna peste carne. Combina totul cu grija si da deoparte pana asezi baza de foi in tava.
Unge tava cu putin unt topit, apoi aseaza vreo 6 foi una peste alta, ungand-o pe fiecare cu nitel unt.
Intinde umplutura peste foi, apoi repeta operatiunea cu restul de 6 foi.
Pune in cuptorul preincalzit la 180 grade pentru vreo 30 – 40 minute, pana cand placinta se rumeneste frumos.
Lasa sa se racoreasca putin, apoi taie frumos in patrate, cu un cutit bine ascutit (nu cu unul cam bont, asa cum am facut eu, macelarind fara mila foaia de deasupra). Serveste placinta calduta. Daca vrei, pentru ca e la fel de buna si rece, alaturi de o salata.
Voi ce parere aveti, japonezilor le-o placea placinta cu carne? 🙂
2 Comments
ce bine că scrii din nou !
eu fac plăcinta asta cu diferite umpluturi şi mici variaţiuni pe temă dată insă întotdeauna tai pătratele/romburile/whatever după ce o aranjez în tavă, crudă, înainte de a o băga la cuptor. cu o lamă de cuţit ascuţită.
dacă fac suluri pt ştrudele, la fel, le porţionez de la început.
apoi, în funcţie de reţetă, ca să nu se iasă prea uscată sau crocantă, torn deasupra un maglavais. sau ung suprafaţa cu puţin unt topit când o scot.
numa toshiba din ăla nu am 🙁
Agneso, m-am gandit si eu sa o tai dinainte, insa … am uitat. mi-am adus aminte dupa ce o bagasem in cuptior. 🙂 too late… data viitoare nu mai fac! Cred ca eram prea grabita sa ma intorc la Tosh, dragul de el – na, ca am intrat si eu in categoria alora de-si boteaza masinile si alte alea 🙂