Am o leneeeeee….Prost e ca lenea asta nu se pupa de nicio culoare cu foamea de dulce care ma scoala noaptea – cam pe la 02:00 – din pat si ma taraste in bucatarie, sa dechid frigiderul si sa ma uit cu hameseala inauntru.
Asadar, my sweet tooth prevailed si a trebuit sa ma urnesc si sa fac un desert, nu de alta, dar mimez inca foarte bine convingerea ca nu m-am ingrasat de cand m-am intors din vacanta si ca e defect cantarul.
Cum un firicel de lene tot a persistat, am facut o tarta cu crema de vanilie si frisca.
Blatul cred ca il cunoasteti deja – ‘daaaa, il stim, e ala de la megaimage!’ va aud deja strigand. Crema am furat-o de aici, de la Mazi, ca e simpla si rapida. Frisca – vreo 2 cutii de 200 ml – am batut-o de nu s-a vazut cu niste zahar pudra si zahar vanilat (cam 1 lingura din fiecare). Cum nici cele de mai sus nu pareau suficiente, am masacrat cateva smochine proaspete, pe care le-am taiat si le-am aruncat peste frisca.
Am concoctat eu si niste sos gros, cu otet balsamic si miere, de picurat peste smochine, insa nu am mai apucat sa il pozez, pentru ca o buna parte din tarta disparuse. Ca sa vezi! Oare de ce?
8 Comments
la 2 noaptea ai făcut-o? 😆
nu, Georgiano, atunci am mancat-o 🙂 🙂
😀 la 2 e tarta mai dulce 😀
exact! 🙂
parca-s guri de pui de vrabie in cuib…
imaginatia e lucru mare, pitice 🙂
zano ,am si io o intrebare ??? adica…care e treaba,,…aaaaa…to concoct in englis sau concocter la frantuji au intrat ca verbe in limba romana ,asa, sau e iar o romgleza de blogar sa ramana romanu’ gura -cascata sau bouche bee sau stand open-mouthed ,pentru cei ce nu stiu ce e aia gura cascata…??????????????
ei, Cristian, m-am jucat si eu cu vorbele – e in limba ‘bucatareasca’ si nu cred sa aiba un omolog direct si limpede in aia romaneasca 🙂