Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Toate variaţiile astea de temperatură, când hăis, când cea, când soare, când nin-soare, m-au făcut să îmi doresc aprig o fiertură caldă, dar de primăvară, care să împace toate anotimpurile care vin – claie peste grămadă – asupra noastră. Şi pentru că aveam – ghici ce? – nişte leurdă şi nişte ştevie, am pus de un fel de zuppa toscana cu accente de pe marginea şanţului românesc. INGREDIENTE 1/2 lingură ulei vegetal 50g şuncă afumată, tăiată în cubuleţe 3 căţei de usturoi, tocaţi mărunt 2 legături de ceapă verde, tocată mărunt 2 legături de leurdă, spălată bine şi tăiată fâşii 2 legături de ştevie, spălată bine, curăţată de cotoarele aţoase şi tăiată fâşii 1l supă limpede de pui (sau, pentru cei mai leneşi, 1l apă fiartă şi 2 cuburi de supă de pui) şi apă, cât e necesar 3 cartofi potriviţi, curăţaţi şi tăiat cubuleţe 1/2 ceaşcă de smântână (de…

Noemi Meilman mi-a amintit că astăzi e Ziua Internaţională a Poeziei. Cât mai avem poezie, vă invit să o sărbătorim. Eu am dezgropat nişte versuri de tinereţe, din volumul intitulat „Se plâng de mine îngerii”. primăvară senilă, uitându-şi direcţia, pierzându-şi sensurile, renaştere prematură şi debilă, şchiopătându-şi versurile. anotimp amorţit şi sclerotic, troznindu-şi încheieturile, scuturându-şi rugina, cu debutul brusc şi haotic, când se-aprinde lumina. haină nouă, deja ponosită, recompusă pe tighele mai vechi de o mână abilă, contur de vopsea irosită primăvară senilă *** fără tine, nu am gust, nici miros, mă lovesc, bâjbâind, de faptele simple-ale zilei şi nu e niciun cuvânt, niciun gând să spargă învelişul strâmt unde mă ascund de absenţă; în ultima vreme, nici măcar nu mi-e frig în dimineţile cu fum îngheţat. şi palmele mele îşi pierd învelişul tactil. de unde-atâta glas să te tot strig, sunetul e invizibil timpul inutil şi totuşi, eu te aştept în…

O fi moştenirea mea, freamătul ăla care se declanşează în mine atunci când văd o farfurie cu paste sau o pereche de pantofi frumoşi sau un interior cu tavane înalte şi mobilier desăvârşit. O fi faptul că vine vara şi încep să mă gândesc la vacanţele care vin. O fi dorinta de a-i asculta, în dimineaţa asta, pe Alex Britti („Una Su Un Milione” şi „Mamma e Papa”), Gianna Nannini („La fine del Mondo” şi „Lontano dagli occhi”) şi pe Vasco Rossi („Come Vorrei”). Nu prea contează de ce, însă m-am gândit că ar fi de folos un fel de listă, în niciun caz top, al filmelor străine care se petrec în Italia. Adică ţara asta văzută şi trăită nu de localnici, ci de oameni ca noi, care ajung acolo pentru o vacanţă, pentru o dramă sau pentru o dragoste, pentru o viaţă. Lista asta a mea nu are criterii de…

M-am născut şi am crescut în Bucureşti. Oraşul ăsta e parte din mine, el e fundalul amintirilor mele. Aici e strada unde am sărit şotronul, aici sunt cimitirele unde dorm ai mei, aici e maternitatea în care l-am născut pe fiul meu. Aici sunt şcolile în care am învăţat, clădirile în care am muncit, aici sunt teatrele şi librăriile şi bibliotecile şi parcurile mele. Din Popa Nan şi până în Kiseleff, din Calea Victoriei şi până în Domenii, sunt răspândite casele în care am locuit. Pe şinele de tramvai de pe Strada Traian, m-am întors, desculţă, pe o ploaie torenţială, de la examenul de admitere la facultate. În Herăstrău, am fost sărutată pentru totdeauna. Pe Podul Izvor m-am plimbat, nu doar o dată, cu străbunica mea. În mijlocul Pădurii Băneasa şi nu la Grădina Zoologică, am văzut pentru prima oară o căprioară. Pe Strada Sborului, m-am rătăcit ca într-un text…

Sicilia e un pământ de miracole şi legende, de secrete şi descoperiri. Dolmene megalitice, biserici baroce, amfiteatre romane şi murmure despre Cosa Nostra – totul se amestecă într-un caleidoscop care nu poate fi reprodus. Dacă adaugi la toate acestea inevitabilul vulcan, o bucătărie de excepţie şi nişte plaje superbe, vei obţine o destinaţie de vacanţă obligatorie. Astăzi, câteva lucruri despre Ragusa, un oraş care vibrează în lumină. De fapt, două oraşe, unite de vechi destin comun. După un cutremur foarte puternic, în 1693, un mare număr de locuitori au decis să părăsească vechea Ragusa (astăzi Ibla sau Ragusa Inferiore) şi au întemeiat un nou oraş, Ragusa Superiore. Până în 1926, cele două municipalităţi au fost separate. Reunirea lor s-a petrecut mai degrabă din motive administrative, pentru a constitui capitala provinciei cu acelaşi nume. Din poveştile localnicilor, rivalitatea între cele două comunităţi persistă şi astăzi, cetăţenii Ragusei Ibla privind cu un…

Vine postul. Bine-mi pare. Însă, enumerând în gând gătelile de post consacrate, m-am cam dezumflat. Iar pilaf sârbesc? Iar mâncare de ştevie/urzici/spanac? Şi am zis să fac o schimbare radicală: mâncare de post chinezească! Am căutat şi iar am căutat şi, pentru că altă kale n-am găsit, am făcut experimentat cu ciuperci cu ştevie, ghimbir şi sos de soia. (va să zică, nu aveam frunze de kale şi am folosit, în reţeta asta, ştevie neaoşă). INGREDIENTE 1 lingură de ulei de floarea soarelui 6 fire de ceapă verde, tocate – cozile păstrate pentru decorul final 4 fire de usturoi verde, tocate 1 ardei iute roşu, curăţat de coadă, fibrele albe şi seminţe, apoi tot mărunt tocat 1 bucată de ghimbir cam de 3 cm, curăţată de coajă şi tocată mărunt 350g ciuperci champignon brune, curăţate şi tăiate în patru 2 legături de ştevie, bine spălate, curăţate de cozile fibroase şi…

Citind rândurile care urmează, posesorii veterani de feline îşi vor râde în barbă, zicând: “Biată femeie nebună, cu dinţii de lână şi cu nervii întinşi strună, habar nu ai avut tu în ce te bagi şi ce te aşteaptă de acum înainte! Au ai crezut tu că pisica este un bleg şi de oameni ascultător câine? Ha! Şi mai lasă-ne să zicem şi ha ha ha!, în caz că nu ai priceput din prima.” Umilă şi frământându-mi timid basca în mâini, voi fi nevoită să admit că au dreptate. Habar nu am avut. Sunt un om cu plăceri simple. Să mănânc, să dorm, să citesc, să scriu – acestea sunt câteva dintre ele. Din păcate, niciuna nu mai este ce a fost, începând cu momentul în care în viaţa noastră a apărut Spice, the calico cat. Să luăm începutul zilei. Trezirea din somn, va să zică. Momentele acelea preţioase în…

O supa cu leurda, o omleta cu leurda, o salata cu leurda…. Vine insa un moment cand omul sau oama care gateste nu mai are habar ce sa mai faca din leurda.  Asta si pentru ca a cumparat, ca o fraiera, prea multe legaturi de leurda din piata, exaltata fiind de faptul ca „au aparut verdeturile noi” si disperata in a se face ca nu observa ploaia venita de prin noiembrie, care o facuse ciuciulete si o inghetase pana la oase. Asadar, oama  – infometata si infrigurata  – a decis sa hapaie o portie de paste cu un pahar de vin rosu.  A cotrobait prin frigider, iar acolo – ce sa vezi? – niste leurda.  Oama a oftat, a ridicat din umeri si s-a pus pe facut un sos. INGREDIENTE 200g penne apa, 1 praf de sare si 1 lingura de ulei de masline, pentru fiertul pastelor 1 cana din…

CUM S-A FĂCUT DE-AM AJUNS ZÂNĂ? Cred ca s-a intamplat prin toamna lui 89.  Pana atunci nu prea avusesem treaba nici cu mormanele de haine inghesuite cu genunchiul prin dulapuri, nici cu sertarele in care se amestecau farduri vechi, cercei desperecheati si sticle de parfum aproape goale. Nu stiam cat costa o paine nu gatisem – cap-coada – mai mult de o omleta din doua oua. Cu toate astea, aveam marea sansa de a ma fi nascut si de a trai intr-o familie de creaturi mitologice. O aura de sfintenie modesta plutea deasupra parului alb al bunicii.  Cum altfel, decat printr-un miracol, ar fi reusit ea sa umple – an de an – camari intregi de dulceturi, rafturi cu borcane de zacusti, muraturi, bulioane, putini de varza si tavi nemasurate cu prajituri? Asternuturile ei – fierte in cazane imense pe plita, albastrite dupa buna randuiala,  apretate, zvantate in ger, calcate…

Acum ceva vreme, am urmarit pe un canal de bucatareala, un serial nu doar interesant, dar si haios, cu doi chefi de origine indiana extrem de cunoscuti in Marea Britanie, Tony Singh si Cyrus Todiwala. Cei doi pusesera un fel de prinsoare cu publicul ca pot aduce la zi, intr-un mod interesant, parfumat si picant, tot felul de retete din categoria „sfanta sfintelor” pentru britanici. De la comunul sandwich cu castraveti, pana la prajiturelele pentru five o’ clock tea. „The Incredible Spice Men” se numeste serialul, iar dintre retetele lor, prima pe care am experimentat-o este aceasta varianta de burgeri spicy. Excelenti, o fac a n-a oara si nu ne saturam de ea, pentru ca e un twist proaspat si colorat pentru un preparat tocmai bun pentru gratarele primaverii si verii care urmeaza. INGREDIENTE: 800g carne macra de vita (pulpa sau muschi) tocata – eu va sfatuiesc sa cumparati bucata…