In ultimele zile, unde ma-ntorceam, ce citeam – peste tot, oamenii de stiinta ziceau ca e musai ca in toamna asta sa nu ratam diverse radacini si boabe de sezon. Ca sunt sanatoase, gustoase si devreme acase. Zana, fata ascultatoare, s-a pus pe treaba si a reusit o combinatie castigatoare. Despre salata de sfecla rosie n-are sens sa povestesc prea mult – you know the drill: sfecla coapta in cuptor, curatata, feliata si asezonata cu sare, piper negru, ulei, otet si mult hrean ras. Lintea e de fapt un fel de piure de linte, ca asa a fost soiul ei, sa se terciuiasca la fiert. Reteta e una mai veche, pe care o gasiti aici. Miezul problemei a fost insa muschiuletul de porc umplut cu fructe uscate, care merge cam asa: Ingrediente 2 muschiuleti de porc, proaspeti, frumosi si curatati de toate pielitele fructe uscate – eu am folosit…
Am o leneeeeee….Prost e ca lenea asta nu se pupa de nicio culoare cu foamea de dulce care ma scoala noaptea – cam pe la 02:00 – din pat si ma taraste in bucatarie, sa dechid frigiderul si sa ma uit cu hameseala inauntru. Asadar, my sweet tooth prevailed si a trebuit sa ma urnesc si sa fac un desert, nu de alta, dar mimez inca foarte bine convingerea ca nu m-am ingrasat de cand m-am intors din vacanta si ca e defect cantarul. Cum un firicel de lene tot a persistat, am facut o tarta cu crema de vanilie si frisca. Blatul cred ca il cunoasteti deja – ‘daaaa, il stim, e ala de la megaimage!’ va aud deja strigand. Crema am furat-o de aici, de la Mazi, ca e simpla si rapida. Frisca – vreo 2 cutii de 200 ml – am batut-o de nu s-a vazut cu…
Oameni buni, gata! Am dat – sa zicem ca din intamplare – peste Sfanta Sfintelor, Piatra Filozofala, Buricul Pamantului, Graal-ul tututor supelor. Intr-o sambata cu muci la nas, piroane de durere in cap si rosu in gat, rasfoiam iritata o revista pentru cucoane si ma gandeam ca – iar! – nu avem nimic de mancare pentru pranz si mai nimic prin racitor ori camara (ulterior, s-a demonstrat ca si atunci cand Zana zice ca nu are nimic prin frigider, se alinta). In revista de cucoane era confirmat – a mia oara – faptul ca supa de pui e buna la raceala. Pui, pui, da’ de unde sa pui pui daca nu-i? Hotarata sa imi dreg guturaiul prin metode culinare, am tras un raid fulger prin bucatarie si incaperile adiacente si am am descoperit: vreo 2 Maggi Sufletul Mancarii de gaina – ca sa vezi! 1 ceapa rosie si anemica 1…
Prin octombrie, deprimata de faptul ca petecul meu cu legume se cam golise, am achizitionat un plic de seminte de ‘ Japanese salad mix’. Nu imi faceam mari sperante, gandindu-ma ca vremea se va nasoli si vom manca, pana la urma, o celebra salata japoneza: ciuciu! Evident, doar ca sa imi faca in ciuda, clorofila kamikatza si-a spus cuvantul si, fie ploaie, fie bruma, fie vant, frunzulitele astea si-au facut aparitia si sunt bine mersi si acum. Culeg din ele in fiecare dimineata si ma minunez! Uite cum arata, in stare naturela, mizuna (cea care aduce a rucola), tatsoi-ul (aia verde inchis, care seamana cu spanacul baby) si a treia frunza (pe care nu mai stiu cum o cheama, dar e usor picanta): Ca sa le mai temperez, le-am inghesuit intr-o salata spectaculoasa, cu rosii din cele pe care uscasem in cuptor. Putin ulei de masline din borcanul cu rosii,…
Recent, s-a redeschis sezonul la bloggers night out. Dupa cum o stiti pe Zana, (care aime la bonne chere si compania de acelasi soi), ea a spus ‘da’ cu entuziasm cinei la una dintre cele mai clamate adrese gastronomice ale momentului bucurestean: Loft. Conciliabulul culinar i-a intrunit, de aceasta data, pe Florin, Mazi, Madalin, Elena, Ana, Anca si Lavinia. Din pacate, Monica – rapusa de virusul sezonului – nu ni s-a alaturat. Loft e plasat intr-una dintre aripile frumoasei cladiri de caramida rosie a Metropolis Center (va sa zica se poate si recuperare civilizata a cladirilor vechi in Capitala bezmetica), in apropiere de intersectia lui Iancu de Hunedoara cu Dorobanti. Si nu e doar Loft, mai e si lounge pe deasupra. In traducere pentru bosorogii de varsta mea, o combinatie de restaurant si club. Nu, draga, nu club de bridge sau de aeromodele, club… din ala cu muzica live, lumini…
Astazi am sa fac un lucru care nu imi sta in fire. Am sa vorbesc, intr-un fel, despre tata. Poate ca blogul asta nu e cel mai fericit loc pentru asa ceva – printre retete de supa, recomandari de modele de pantofi si povestiri despre bunici disparute, un discurs precum cel de mai jos ar putea parea deplasat. Insa, in fond si la urma urmei, asta sunt eu, iar el – Tudor Vornicu – a fost tatal meu. O fac si pentru ca astazi am vorbit, cu ochelarii pe nas si cu ochi umezi, la festivitatile de inceput de an ale Scolii de Televiziune ‘Tudor Vornicu’. M-am bucurat, pentru ca viitorii cursanti s-au aratat suficient de interesati de viitoarea lor cariera, incat sa participe in numar mare la aceste festivitati. Sunt sigura ca majoritatea dintre ei nu prea stiu cine a fost Tudor Vornicu. Sper ca, pe parcursul anului de…
Ne-a placut foooooaaarte mult tarta cu ananas proaspat de mai deunazi. Si cum nu avem nimic impotriva bis-urilor culinare, ieri am recidivat cu aceeasi Jeanetta autrement coafata. Cu mere, ca sunt de sezon. Reteta o puteti lua de aici. Singura diferenta: in loc de un ananas, trei mere. Iar la trasul merelor in tigaie am pacatuit si cu niste schnaps. Vreo doua linguri. Tot de mere. Cu mancatul n-a fost problema, ne-am descurcat. Mai ales pentru ca aveam si un sos de vanilie, ca sa nu se simta tarta singura prin farfurii.
Gata, I am back! Azi am gatit pe banda rulanta (da’ nu prea am pozat): gogosari copti, salata de conopida, salata a la russe, supa-crema de cartofi dulci si morcovi, muschi de vita la gratar si tarta cu mere. Ce-am apucat sa trag in foto, va arat in zilele care urmeaza. Pana una alta, vreo doua lucruri de zilele trecute. Mai intai, o ciulama de ciuperci, pe care am mancat-o de frig, cu mamaliga fierbinte. O ceapa tocata, cativa catei de usturoi si ciupercile, tavalite toate in unt fierbinte pret de vreo 10 minute, apoi o cutie de smantana dulce pentru gatit, marar verde, sare dupa gust si mult piper negru. Gata! Apoi, o tingire de orez prajit cu ou si legume orientale. Pe asta l-am ‘asortat’ cu niste piept de pui la gratar, cu sos de chilli – n-a mai incaput in poze, ca s-au repezit turcii pe el…
Dupa o postare nostalgica, mie una mi se face foame. Pardon, nu foame, ci o pofta nebuna de ceva dulce. Sunt convinsa ca bunica-mea ar fi aprobat o asemenea atitudine. Hamesita dupa ceva calorii excedentare, am dat ochii roata prin bucatarie si am constatat ca am un ananas cam pricajit. Il cumparasem, verde si amarastean cum era, in speranta unor mic-dejunuri sanatoase, hranitoare… ma rog, destul de insipide. Am facut niscaiva sapaturi pe net, am combinat cateva retete frantuzite si a rezultat o tarta asa, mai exotica la aroma. Ingrediente 1 ananas proaspat, mic, curatat si taiat in bucatele 1 blat de tarta din aluat fraged (megaimage, again) 4 oua 1 1/2 linguri Maizena (faina de porumb – atentie! nu malai) 6 linguri zahar brun 200 ml smantana dulce 35% grasime 1 lingurita esenta de vanilie (Bourbon,if you can) un praf de scortisoara 1 lingurita de unt Preincalzeste cuptorul…
Mama Dica, pe numele ei de botez Alecsandrina, a fost bunica mea materna. Cu toate ca a facut greseala de a se naste la Caracal, era o femeie isteata. Dica avea suflet mare, piept pe masura si ochi latino – in tinerete i se spunea ca seamana cu steaua filmului mut, Dolores del Rio. Copila fiind, Dica si-a rupt piciorul jucand ‘uliii si porumbeii’ cu purcelele lui Bibianu – trei fete supraponderale si foarte vesele din vecini, care au cazut gramada peste ea. Desi era premianta, se lasa uneori influentata de fratii mai mici si mai dati naibii, Anisoara si Bebe. Asa s-a intamplat si atunci cand au taiat la poale toate rochiile mamei lor. Moda vremii cerea ca fustele sa cada drepte si grele, iar pentru asta se coseau in tiv niste fise de plumb. Bebe, care a venit cu ipoteza ca in tivuri s-ar afla galbeni stralucitori, s-a…