Rozmarinul are un cusur: aroma e foarte intensa si speciala, aproape medicamentoasa. De-aia, in orice reteta care il include, e vorba de cantitati foarte mici – maximum 1 – 2 linguri daca rozmarinul e proaspat si 1 lingurita daca e uscat. Si tot din motivul asta, eu am o tufa mereu mai mare de rozmarin, cu care nu stiu ce sa ma fac. OK, catre toamna o sa il tai, sa il fac legaturi si sa il pun la uscat. Dar pana atunci, cum o rezolv eu pana atunci? Primul pas e reteta asta mai speciala de chec, in care rozmarinul e surpriza emisiunii si se combina de minune cu uleiul de masline si ciocolata amaruie. Ingrediente 80g faina de taratze (sau faina neagra de grau) 210g faina alba 115g zahar brun 1 1/2 lingurite praf de copt 3/4 lingurita sare de mare 3 oua 225 ml ulei de masline…
Mi-era o pofta de chiftele, fratilor, de nu mai puteam! Visam chiftele si ziua si noaptea: aurii, aburinde, cu miez pufos si plin de verdeata. Scufundate in sos bogat si parfumat, nu conta de care – cu foi de dafin si boabe de piper ori cu tarhon – tot aia, sos sa fie. Pofteam cum n-am poftit nici in primele luni de gravizenie. Bun, o sa ziceti, si care era problema ta, Zano? Ce te-mpiedica pe tine, cea-facatoare-de-paini-impletite, sa pui de o stiva de chiftele? Am sa va spun care era problema: pohta ce-o pohteam implica una dintre cele mai oribile operatiuni bucataresti. As putea chiar spune ca e vorba despre o mare vulnerabilitate in Strategia Personala de Aparare a Bucatariei. Si anume, PRAJITUL. Odiosul, scarbavnicul prajit in mult ulei, de deshte arzator si de bucatarie imputzitor. Puneti-ma sa curat o tona de mazare ori cartofi, sa dezosez cu penseta…
Azi am asistat la o scena care m-a intors pe dos. Eram in masina, asteptand sa fac dreapta pe o straduta bucuresteana. In coltul strazii, trotuarul intrerupt pret de un metru – un metru si ceva, nu mai mult. Pe fiecare parte, borduri din astea noi, de juma’ de metru inaltime. Pe una dintre parti, un domn si o doamna, trecuti bine de 80 de ani. Ea il impingea pe el, imobilizat in carucior. Veneau, probabil, de la biserica – batranul strangea in mana uscativa cateva flori si o lumanare. Ploua infernal. Bordura, cum ziceam, inalta. Cum sa treci cu caruciorul? Cu voce tremurata si rugatoare, batrana a apelat la cativa tineri care treceau prin zona. L-au saltat usurel, cu mila, fara sa-l zguduie. Privirea ii era tematoare, lacrimoasa, iar mana se stransese tare-tare in jurul florilor. L-au trecut usurel si peste ce-a de-a doua bordura. Ma uitam la lucrul…
Nu ma entuziasmez usor la retele cu carne de pui – poate si pentru ca nu e favorita mea. O mananc si o gatesc pentru ca e slaba si versatila, insa e nevoie de something more ca sa ma declar complet sedusa. Simpla si rapida, varianta asta de pui la cuptor are marea calitate de a pastra pielita crocanta si parfumata, in timp ce bucatile de cartof devin aurii si pufoase in grasimea picurata de carne. Sa va explic cum functioneaza … Ingrediente 5 pulpe superioare de pui, cu piele 1 lamaie – coaja rasa si zeama 2 – 3 linguri de ulei de floarea-soarelui 750g cartofi noi, curatati si taiati in bucati, daca sunt mai mari sare, piper, paprica dulce o mana de tarhon verde tocat cativa catei de usturoi nou, necuratati (optional) Intr-un castron, amesteca urmatoarele: coaja rasa de lamaie, zeama lamaii, 1 lingura de ulei, sare si…
Ma conformez vointei maselor largi populare si va prezint o reteta pe cat de rapida, pe atat de racoritoare si light. Eu tocmai am terminat farfuria din imagini. Inainte insa, sa vorbim putin despre carpaccio, cel original. Paternitatea lui e disputata de doua restaurante italiene – faimosul Harry’s Bar al lui Cipriani, de la Venetia si Savini de la Milano. In ambele cazuri, se pare ca era vorba despre o aristocrata bogata, careia doctorul ii recomandase sa manance carne cruda. Si pentru ca era lipsit de delicatete (ca sa nu zic rusinos) ca o femeie bogata sa comande carne cruda intr-un mare restaurant, iar pe perete atarna un tablou de Carpaccio, s-a decis ca feliilor translucide de carne sa li se gaseasca un nume de cod. Ati ghicit, desigur, care a fost acel nume. Ingrediente 300g – 400 g capsune bine coapte 1 lingura otet balsamic (il recomand pe cel…
Tineti minte agrisele, zmeura si coacazele de zilele trecute? M-am tot scarpinat in crestet – oare ce sa fac eu cu fructele astea, ca sunt degraba perisabile? Am multe ‘ solicitari’ 🙂 pentru retete mai dietetice, de vara, pe care promit ca le voi onora in zilele care urmeaza. Cu fructele astea, zau daca m-a lasat inima mea de zana sa incerc altceva decat un desert stratificat si foarte indepartat de orice dieta. Ingrediente 300g agrise roz + 4 linguri de zahar + 2 linguri de apa 1 plic pudding de vanilie dr oetker + 3 linguri de zahar + 650ml lapte 120g biscuiti (eu am folosit speculoos, dar pot fi si digestivi sau petit beurre) + 35g unt topit 300ml frisca lichida de soia (aveam o cutie de ceva timp in camara, am vazut ca are numai ingrediente naturale – soia, ulei de palmier – si mai putine calorii decat cea…
Ce sa fac si eu pe caldurile astea infernale? M-a pus gaia sa ies nitzel sa tund trandafirii si sa ma bata soarele fix in cap. Visam la un ceai rece, rece si dulce-acrisor …. Asa ca l-am facut. Din roinita, salvie si menta, cu lamaie si miere. Acum sta la frigider, sa se frapeze :). Alaturi am mai strans niste gooseberries (parca agrishe le zice pe limba noastra), coacaze rosii si vreo 5 boabe de zmeura speriate. Inca nu m-am hotarat ce fac cu ele, dar vi le arat, sa nu ziceti ca nu ati fost preveniti.
Energie aveam, portocale aveam, chef de ceva dulceo-aproape-lesinacios aveam. Totul bifat. Asa ca m-am apucat de Orange Madeira Cake, ca sa am la ce sa dau lovitura kilocalorica peste noapte. Prajitura asta, un fel de chec, nu vine din insula Madeira – acolo prajitura nationala e una cu miere, care se cheama bolo de mel. Numele se trage de la vinul de Madeira, alaturi de care era servita la ceaiul de la ora cinci. Ingrediente 175g unt moale 175g zahar tos 3 oua coaja rasa de la 2 portocale 225g faina alba 1 lingurita praf de copt 4 lingurite suc proaspat de portocale Pentru glazura: 75g zahar pudra 2 – 3 linguri suc proaspat de portocale Pune la incazit cuptorul la 170 grade Celsius. Ia o forma de chec/cozonac, unge-o cu foarte putin ulei si tapeteaz-o cu hartie de copt. Intr-un bol, freaca (cu mixerul sau cu telul, daca ai…
In chip de introducere Penduland intre ‘of’-ul dupa o vacanta care pare sa nu mai vina si discutii indigeste despre criza greceasca, am rascolit prin multincercatul meu laptop si am gasit randurile de mai jos. Au fost scrise atunci cand nici cu gandul nu gandeam la asa rasturnare de situatie. Grecia mi se parea, la ora aceea, Edenul unui exil autoimpus. Unul dintre motivele (secundare) pentru care astept cu nerabdare vacanta de anul asta este si curiozitatea de a vedea ce a mai lasat criza din obiceiurile grecesti, pe care le invidiam cu naivitate: siesta, programul aiuritor al magazinelor sau orele nonsalante si nesfarsite, petrecute in fata unei minuscule cescute de cafea. Note de plata mai piperate si oficiale in taverne? Taximetristi care iti dau bon fara sa te injure putin in limba lui Nana Mouskouri? Ce intamplari uluitoare ma asteapta? Vom vedea. Pana atunci, ‘remember Greece B.C. ‘(before crisis)…
Dupa ce m-am tot luat la tranta cu reteta de paine fara framantat descoperita la Dan si la Florin, am decis ca e momentul pentru o schimbare radicala de abordare. Da, vreau o paine simplu de facut, chiar si fara masinarie, dar refuz sa imi mai rod unghiile de nervi in apropierea vreunui castron, ridicand si coborand de o mie de ori servetul de deasupra, ca sa vad: creste ori nu creste? 🙂 Ca o zana a eficientei ce ma aflu, am zburat incolo, am zburat incoace (yeah, sure, poate cu un avion Hercules…)si am gasit in Irlanda reteta pentru soda bread. Va jur, mi-a luat in total – cu tot cu copt – vreo 55 de minute, pana sa pun pe masa o painica rumena, nu foarte frumoasa, dar foarte gustoasa. Luati aminte aici: Ingrediente 400 – 450g faina alba (la mine a fost faina 550 bio de la…