Fac putina ordine in biblioteca. Nu arunc nicio carte – le dau mai departe. Cine stie, s-o gasi cineva interesat si de manualul meu de ‘Rezistenta Materialelor’ din clasa a zecea. Eu, cu siguranta, nu am fost interesata – e ca nou.
Pe raftul de jos, dau peste cartile copilariei.
Colectia – aproape completa – Jules Vernes. ‘Doi ani de vacanta’ e cea mai prapadita, stiam eu ce stiam…
Buratino, Habarnam si Haplea.
‘Antologia Inocentei’ – vai de ea, saraca! – pusa la cale de Iordan Chimet.
‘Vikingii’ lui Frans G. Bengtsson.
‘Vrajitorul din Oz’, asa cum l-am primit atunci cand aveam oreion.
Nastratin Hogea si Muc cel Mic – au venit impreuna cu un set de vase pentru papusi, in ziua cand mi-am scos amigdalele.
’35 Mai’ a lui Erich Kastner – cred ca atunci am inceput sa experimentez in bucatarie, cu faimosii carnati cu dulceata de zmeura.
Cepelica si Gulliver. ‘Motanul Incaltat’, intr-o editie aproape baroca, cu tot felul de brizbrizuri.
‘Povestile de Aur’, culese de N. Batzaria – nu mai au coperta.
‘Joe Limonada’ de Jiri Brdecka.
‘Don Quijote’, ilustrat de Val Munteanu, e verde si trist. Fabulele lui La Fontaine – intr-o editia gotica si sumbra, apartinand bunicii si in cea ilustrata de Eugen Taru.
Seria ‘Marry Poppins’. Ca sa o recitesc, inainte de ’89, am fost in stare sa ma duc la biblioteca pentru copii din cartier si sa mint ca am un nepotel bolnav, caruia ii fac lectura in fiecare zi. Aveam 22 de ani, oameni buni!
‘Margica albastra’ a Mariei Kruger.
‘In tara lectiilor neinvatate’ de L. Gheraskina. ‘Ciopartila’ al lui Tiberiu Utan. Amandoua au niste eroi improbabili.
‘Tara celor o mie de mendre’ de Andre Maurois. Si alte o mie. Si una. De nopti.
Povestile nemuritoare – aproape toate. Alexandre Dumas, Paul Feval si ‘Capitanul Fracasse’ a lui Gautier.
Pentru ce le pastrez? Pentru nepoti, o sa va raspunda glasul meu responsabil si matur. Aiurea! Le pastrez pentru ca le iubesc. Si orice nepot al meu va trebui sa transpire serios pana sa puna mana pe pretioasele mele carti, va previn de pe acum. Viitoarea mea nora – oricine va fi ea si oricand va fi ea – se va uita la mine ca la o batrana nebuna, iar la cartile mele – zdrentuite si obosite – ca la niste oribile focare de microbi. Cu atat mai bine!
Si a propos carti pentru copii, luati de-aici cele mai creepy exemple.Fir-ar sa fie, ‘ El Grand Viaje del Senor Caca’ imi lipseste din biblioteca! 🙂 Prin rafturile voastre ce se mai gaseste?
Foto: Ozyman
5 Comments
Ati face foarte fericit pe Daniel Niculescu,nepotelul meu, (care pe 02.04.2012 a implinit 8 anisori) daca i-ati vinde lui cartea „In tara lectiilor neinvatate” scrisa de L.Gheraskina.
I-am povestit despre intamplarile baietelul si acum de cate ori vorbim la tel.primul lucru de care ma intreaba este „daca am reusit sa cumpar cartea”
Cand era de varsta lui,fiul meu a imprumutat-o unui coleg care nu i-a mai inapoiat-o,sub pretext ca a pierdut-o.
Nu pot sa spun ca am reusit prea des sa obtin ceea ce mi-am dorit,deci nu-mi fac prea multe iluzii dar nu vreau sa-mi para rau ca nu am incercat(baietelul locuieste in SUA,dar vorbeste,scrie si citeste perfect in limba romana)Oricare ar fi rezultatul rugamintii mele,va multumesc mult pt.intentia de a ajuta si pe altii cu ceea ce v-a incantat copilaria,
Corina Niculescu
Corina, cartea aceasta este si pt mine o amintire din copilarie pe care as vrea sa o transmit nepotilor mei, asa ca – din pacate – nu doresc sa o instrainez. Am sa incerc, insa, sa o scanez si poate v-o pot trimite pe o adresa de mail . Nu promit sa fac acest lucru inainte de Paste, insa -daca imi dati respectiva adresa de mail – va contactez dupa sarbatori, cand o am scanata, in format electronic.
Draga Zana,
Pentru ca la cei aproape 46 ani pe care ii am imi amintesc cu dor si drag de cartea ‘In tara lectiilor neinvatate” pe care am citit-o si rascitit-o in copilarie, dar pe care nu o mai am („o carte imprumutata este o carte pierduta”, trist adevar!), va implor sa-mi trimiteti si mie prin email versiunea electronica a acestei carti.
Veti face fericita inima mea de copil pe care ma straduiesc s-o pastrez intacta.
Va multumesc anticipat,
Gabriela
Draga Zana-Zanelor,
Am inteles, si te inteleg perfect, ca nu vrei sa instrainezi cartea „In tara lectiilor neinvatate” de L. Geraskina. Desigur, si eu tot pentru nepotica mea as dori s-o am, ca sa-i pot bucura serile copilariei. Citesc, insa, cu bucurie ca ai avut generozitatea s-o scanezi pentru Corina, in aprilie 2012. M-as bucura tare mult daca ai putea sa mi-o trimiti si mie pe mail. Iti raman recunoscatoare, Mirella
Excelent site, speram sa va reluati informatiile si sugestiile de lectura/ Evghenia