Nu e o zi obisnuita cea in care ai parte de doua revelatii. Prima revelatie (declansata de o serie de a propos-uri mai mult decat transparente ale segmentului purtator de cromozom Y al familiei) a fost ca nu am facut in viata mea ciorba de perisoare. Cea de-a doua a izvorat dintr-o plimbare prin gradina: mi s-a parut o risipa stupida faptul ca nu facem ceva, orice, cu duiumul de corcoduse de prin pomii nostri si ai vecinilor.
Fire scrupuloasa (vezi sa nu!), am inceput prin a ma documenta temeinic. Cu aceasta ocazie, am aflat ca grecii si sarbii mananca si ei tchorba toptsita, un fel de supa de oase, asortata cu perisoare din carne de vita si patrunjel ,aromata cu paprica si acrita cu otet. Italienii au zuppa di polpette, care e o treaba consistenta – supa de pui cu chitfelute din vita, patrunjel si branza Romano, plus paste si iar branza. Mexicani se complica si mai tare, cu a lor sopa de albondigas. Baza e o supa de vita/pui, cu rosii, ardei verde, oregano, chimen, tabasco, orez, boabe de porumb si coriandru. Chiftelele din supa sunt din carne de vita + porc, ceapa, usturoi, malai, smantana, oregano si chimen. Peste toate astea, se presara tortilla chips pisate si amestecate cu branza mexicana rasa. Atomic!
Din patriotism si precautie, am ramas la o combinatie intre retetele Radu Anton Roman si Sanda Marin, cu upgrade de acreala din corcoduse.
Ingrediente
2 linguri de ulei de floarea soarelui
1 pachet de legume congelate si tocate, amestec special pt ciorba de perisoare (am descoperit recent existenta acestor pachete pentru diferite ciorbe si ma tot joc cu ele)
1 legatura ceapa verde, tocata
1 ardei verde, taiat cubulete
2 cartofi potriviti, curatati si taiati cubulete
2 linguri pasta de rosii
1 legatura de leustean verde, spalat si tocat
2 pumni zdraveni de corcoduse verzi
450g carne de vitel, tocata
1 felie de paine alba, numai miezul, inmuiat in apa si stors bine
2 linguri orez
marar verde tocat
1 ou, batut
sare, piper
1 ceapa mica, tocata foarte, foarte marunt
Mai intai, acreala. Pui corcodusele intr-o craticioara, le acoperi bine cu apa si le pui la fiert, pe foc marunt, sub capac, cam jumatate de ora, cat se inmoaie si se desface pulpa, de ramane numai samburele din ele. Strecori peste un castron si pasezi toata pulpa cu dosul lingurii, sa ramana deasupra numai samburii. Amesteci bine ce e in castron si dai deoparte, pentru mai tarziu.
Apoi, perisoarele. Pui intr-un castron carnea tocata. Adaugi miezul de paine, orezul spalat, ceapa tocata, mararul tocat si oul batut. Asezonezi bine cu sare si piper. Amesteci cu mana, fara fasoane, sa se omogenizeze bine de tot si sa se fragezeasca toate de atata frecush. Dai deoparte.
Randul ciorbei, acum. Intr-o oala, pui la incins uleiul. Adaugi ceapa verde tocata, ardeiul cubulete si amestecul de legume congelate (morcov, patrunjel, ardei rosu, ceapa, cam astea ar fi). Pui capacul si lasi sa se inabuse 5 – 6 minute. Adaugi cartoful taiat cuburi, amesteci si iar mai lasi o tura sa se inmoaie sub capac. Torni peste toate astea cam 2 litri de apa fierbinte si lasi sa dea un colocot – doua. Aici, unii adauga si niste vegeta, altii niste cuburi de supa de vita, iar aia tipicari rau, fac dintr-un inceput zeama cu oase de vita. Not me. Scazi focul si treci la facut perisoarele.
Tragi castronul cu tocatura langa oala de pe foc. Iti umezesti mainile si faci asa: iei cu o lingurita din tocatura, rulezi intre palme – sa capeti o sfera cam cat o nuca – si ii dai perisoarei drumul in ciorba. Vorba aceea, free Willy! Repeti manevra cat te tine umplutura. Scazi focul sub oala si lasi sa fremete marunt cam juma de ora. Incerci o perisoara – sa vezi daca s-a fiert orezul. Daca nu, mai lasi un strop.
Cand perisoarele sunt gata, adaugi cele 2 linguri de pasta de rosii si amesteci. Pui si acreala din corcoduse, leusteanul tocat , inca un clocot molcom si gata. Servesti, daca vrei, cu smantana si cu ardei dat naibii. Nu, n-ai nici un tic nervos – faci cu ochiul de la acreala aia de corcoduse.
P.S. Triumful acestei ciorbe m-a determinat sa umplu un sertar de congelator cu pungi pline cu corcoduse, cam de-o ciorba fiecare. Gata, nu imi mai trebuie bors. 🙂
