Crouching Mâţă Hidden Cat

Citind rândurile care urmează, posesorii veterani de feline îşi vor râde în barbă, zicând: “Biată femeie nebună, cu dinţii de lână şi cu nervii întinşi strună, habar nu ai avut tu în ce te bagi şi ce te aşteaptă de acum înainte! Au ai crezut tu că pisica este un bleg şi de oameni ascultător câine? Ha! Şi mai lasă-ne să zicem şi ha ha ha!, în caz că nu ai priceput din prima.”
Umilă şi frământându-mi timid basca în mâini, voi fi nevoită să admit că au dreptate. Habar nu am avut. Sunt un om cu plăceri simple. Să mănânc, să dorm, să citesc, să scriu – acestea sunt câteva dintre ele. Din păcate, niciuna nu mai este ce a fost, începând cu momentul în care în viaţa noastră a apărut Spice, the calico cat.
Să luăm începutul zilei. Trezirea din somn, va să zică. Momentele acelea preţioase în care simţi lumina zilei prin pleoapele încă închise, te întinzi încetişor, scoţi un picior de sub plapumă and so on. Fuseră. Şi se duseră. Pentru că acum, totul seamăna cu filmul ăla de Oscar, “Crouching Mâţă Hidden Cat”.
Înainte încă de a te trezi, simţi The Stare, adică Privirea! Privirea este o veche manevră a călugărilor shaolin de gen felin: animalul îşi apropie ochii, dar mai ales mustăţile la exact 0.3 milimetri de faţa ta. Te priveşte intens (în unele provincii ale Chinei antice, chestia asta se mai numea şi Laserul de Jad) şi mişcă inceeeeet din mustăţi. Fix atât cât să simţi prezenţa electrizantă. Mai ales în nări. Dar şi în creierul abia dezmorţit din somn.
Dacă ai apucat să mormăi sau să te întorci pe partea ailaltă, într-o încercare penibilă de a scăpa de Privire, eşti mâncat. Te-ai trădat, fraiere, eşti treaz! Iar Crouching Mâţă trece la al doilea cerc al chinurilor matinale: sufocarea lentă. Ştii locul ăla de pe gâtul tău, unde se simte pulsul carotidian? Degeaba îl ştii, pentru că îl ştie şi pisica ta. Care, cu un aer inocent şi întâmplător, va veni să se aşeze cu fundul fix pe el. Nu de alta, dar e deranjant pentru ea să vadă că se zbate ceva aşa, aiurea, sub pielea ta. Poate te incomodeaza, e cazul să fie oprit. Figura aceasta se numeşte Apăsarea de Catifea şi, oricât ar părea de imposibil, ea poate fi practicată simultan cu Privirea. Tu, ca un prost, încerci să îi rezişti, te opinteşti în tăcere, te sufoci cu îndârjire şi faci tot felul de manevre ridicole ca să simulezi somnul în continuare. Abia când eşti aproape vânăt şi te ridici brusc, trăgând aer cu nesaţ, se poate trece – tacticos şi fără grabă, la etapa a treia a planului: Acupunctura Selectivă.
Acupunctura Selectivă este o metodă verificată a medicinei tradiţionale pisicesco – chinezesti. Ea dă rezultate excelente în somnolenţa matinală a umanoizilor şi se realizează cu multe gheare şi mulţi dinţi mici, dar foarte ascuţiţi. Se aplică, de obicei, pe extremităţile corpului: degete de la picioare, expuse în mod neglijent, scalp, mâini etc. Deseori, pacientul va încerca să se opună, ascunzându-se cu laşitate sub plapumă. Însă un practician felin, chiar şi începător, va identifica cu uşurinţă acele spaţii de acces imprudent, dar obligatoriu deschise, pentru a permite respiraţia pacientului. Prin deschizatura astfel lăsată, o gheară bine plasată poate face minuni, mai ales când acolo se află un ochi sau o ureche de om.
După ce the Lord & Master, jumulit şi cu respiraţia tăiată, decide că i-a ajuns şi că e mai bine să cedeze şi să de ridice din aşternuturi, luptătorul mâţesc se retrage cu demnitate şi modestie în postura Hidden Cat. În traducere, Pisica Invizibilă. Pentru aceasta, este necesar un loc minuscul, amplasat sub pat, după tăblia acestuia, între pat şi noptieră sau oriunde altundeva, acolo unde mâna lungă şi tremurând de frustrare a stăpânului nu poate ajunge. Odată instalat în respectivul spaţiu, luptătorul poate, la alegere, să mimeze un somn liniştit sau să toarcă uşurel, cu doar un dram de satisfacţie pisicească în glas. Misiunea sa a fost îndeplinită, stăpânul este treaz şi gata pentru o nouă zi plină de surprize minunate. Cum ar fi un şoarece mov de sfoară aspra în papucul stâng.