Mie cand mi-e frig, am pofta de iute. Da’ iuteala din aia, de te ia cu transpiratii si iti trece sinuzita instant, nu mofturi picante, usurele… Asa ca am facut in minte o socoteala: mancare de post + iute = curry de legume.
In plus, aveam in camara suficiente provizii din leguma mea preferata pe timp de iarna: cartoful dulce. Aveam nevoie si de un contrast de culoare si gust, spanac (ar fi fost ideal) nu aveam, asadar am abuzat de niste broccoli.
Ingrediente
1 lingura ulei de floarea soarelui
2 cepe potrivite, curatate si tocate
4 catei de usturoi maricei, curatati si tocati
3 linguri zdravene de pasta de curry rosu (ajustati si voi cantitatea dupa gust)
1 lingurita tabasco (idem ca mai sus)
250 ml lapte de cocos
3 cartofi dulci potriviti ca marime, curatati si taiati cuburi
1 capatana de broccoli, spalata, curatata si desfacuta in buchetele
sucul de la jumatate de lime (lamaie verde)
daca aveti prin casa – um pumn de frunze de coriandru (eu n-am avut, insa a mers si asa)
Caleste ceapa si usturoiul in uleiul fierbinte, intr-o cratita sau o tigaie mare si adanca, pana cand sunt translucide (cam 5 minute). Adauga pasta de curry, amesteca bine si lasa sa se ridice toate aromele alea nebunesti din ea.
Pune in tigaie cartofii dulci si amesteca bine. Toarna deasupra laptele de cocos, amesteca iar si lasa sa fremete la foc mic, sub capac, vreo 12 – 14 minute, pana cand cartofii sunt patrunsi. Daca ti se pare ca sosul a scazut prea mult si e prea gros, mai poti adauga – cu mila! – nitica apa.
Separat, pune broccoli-ul sa fiarba la aburi, cam 5 minute. Adauga-l in cratita cea mare cand cartofii dulci sunt facuti, amesteca bine, stoarce sucul jumatatii de lime, potriveste de sare si presara deasupra coriandrul.
Curry-ul asta e din aceeasi familie cu lintea picanta de acum ceva vreme – eu il mananc direct din cratita, fara nici un fel de jena sau menajamente. Totul e sa mai treaca cineva prin zona si sa imi zica: ‘Auzi, ai gatit doar pentru tine sau ne mai lasi si noua ceva pe fundul oalei?’. Rusinata si aiurita ma simt in astfel de momente, precum corbul din ‘Tara celor o mie si una de mendre’ a lui Maurois. Daca insa esti cetatean civilizat, matur si rabdator, pune-i alaturi niste orez, aseaza-te cu fundul pe scaun si mananca si tu ca omu’.
