Cum s-a făcut de-am ajuns Zână?

Cred ca s-a intamplat prin toamna lui ’89.  Pana atunci nu prea avusesem treaba nici cu mormanele de haine inghesuite cu genunchiul prin dulapuri, nici cu sertarele in care se amestecau farduri vechi, cercei desperecheati si sticle de parfum aproape goale. Nu stiam cat costa o paine, nu gatisem – cap-coada – mai mult de o omleta din doua oua.

Cu toate astea, aveam marea sansa de a ma fi nascut si de a trai intr-o familie de creaturi mitologice.

O aura de sfintenie modesta plutea deasupra parului alb al bunicii.  Cum altfel, decat printr-un miracol, ar fi reusit ea sa umple – an de an – camari intregi de dulceturi, rafturi cu borcane de zacusti, muraturi, bulioane, putini de varza si tavi nemasurate cu prajituri? Asternuturile ei – fierte in cazane imense pe plita, albastrite dupa buna randuiala,  apretate, zvantate in ger, calcate fara banuiala unei cute si ordonate in dulapuri cu levantica, te imbiau la somnul cel dulce.  Nasturii pierduti pareau sa sara peste noapte, la locul lor cuminte, in butoniere.  Tivurile se ridicau si coborau la comanda, dupa vrerea modei.  Fustele mamei deveneau rochii de joaca pentru mine.  Sculuri si gheme pufoase, andrele si iglite intepacioase, copci, mosi si babe, ata de toate culorile, rejansa si panglica, degetare bondoace se inghesuiau peste masura in cutiile ei  ‘de lucru’. Duruitul vesel al masinii de cusut Singer cu pedala prevestea cazne marunte, in care – urcata pe masa din sufragerie – trebuia sa ma sucesc si invartesc  – pentru ca bunica sa poata insemna atent, cu creta in mana si cateva ace cu gamalie intre dinti,  pensele, croiul manecilor sau al gulerelor.

Mama, frumoasa-foc si zanesc de eleganta, stia alte farmece.  Cum sa tragi, cu maxima precizie si perfecta simetrie, linia tusului de pleoape.  Cum sa faci sa straluceasca portelanuri, cristaluri si argintarie fara sa-ti strici manichiura.  Cum sa transformi bluza strabunicii, cea cu jabou de dantela ivorie, intr-o ‘piesa’ unica pentru petrecerea de asta-seara.  Cum sa-ti legi fularul de matase la gat, ca sa nu arate nici a cravata de pionier si nici a basma de stamba.  Cum sa improvizezi  – in maxim 15 minute – o cina completa si originala pentru vreo 12 invitati si cum sa il farmeci si pe cel mai ursuz dintre musafiri, cu cateva complimente bine plasate si un zambet de o mie de kilowati.  Cum sa te uiti, cu capul plecat usor intr-o parte, la o crapatura din zid, ca apoi sa pui mana pe pensule si culori si sa o transformi intr-o imensa orhidee ciclame.

Cat despre tata, ei bine, el avea un chip si o fire de faun.  I-ar fi stat mai bine in chip de senior de provincie, cu o haita de caini, o pusca la indemana si o multime de povesti vanatoresti de asternut pe hartie, la batranete.  Se trezise insa, prin ocolisurile vietii, orasean, in haine prea stramte si conventii sociale prea complicate.  Cu toate acestea, odata ce pasea intr-o padure, se transforma.  Auzul i se ascutea si putea recunoaste cantecul de dragoste ori de lupta al creaturilor mari sau mici.  Ochii recapatau stralucirea  intensa, gasind fiecare pasare, identificand fiecare urma din noroiul moale al cararilor.  Nasul proeminent fremata, adulmecand in aer, precum cel al unui copoi.  Apoi urmau cuvintele, curgand hipnotic si preschimband  padurea cenusie – pentru cei doi copii – intr-un loc fermecat si multicolor.

Pana si fratele meu, mai mic si mult mai blond, avea indemanari de maestru cofetar, refugiandu-se  in bucatarie, sa fabrice cu iuteala vreo 60 de clatite in locul unei plicticoase lectii de limba germana.  Ori sa dea o mana de ajutor la invarteala cu facaletul in serbetul de lamaie al mamei, ori sa descante cu rabdare sufleurile bunicii.

Asadar, eram oaia neagra a acestei adunari de creaturi fantastice.  Grabita, impiedicata si aiurita.  Cu genunchii juliti chiar si la 20 de ani.  Punand solnita in frigider.  Uitandu-mi cheile in casa, dupa ce am tras usa.  Mereu in intarziere, mereu aflandu-ma in alt loc decat acela in care ar fi trebuit sa fiu.

Si atunci, cand nu mai speram, cand ma impacasem cu mine, aceea care eram, s-a intamplat.  A venit copilul meu.

Probabil ca era intr-una dintre acele nopti cand ma aplecam – nedormita, depasita de evenimente, putin furioasa, putin ingrijorata – deasupra patului lui.  Rasturnata din existenta centrata pe propriile mele aiureli, pe visatul cu ochii deschisi, pe capriciile mele caraghioase.  Si lucrurile – toate cele care mi se invarteau in minte, toate cele care ma prindeau din urma si ma aruncau in corzi – s-au asezat cuminti in cutiute aparute de nu stiu unde.  Si mi-au crescut aripi, subtiri si tremurande la inceput, solide si indemanatice mai tarziu.  Si m-am trezit tinand in mana o bagheta magica, cu ajutorul careia ziua de maine se asezase intr-un tipar plicticos de limpede, iar lucrurile cu adevarat importante se separasera, plutind stralucitoare la suprafata vietii.

Uite asa s-a facut de-am ajuns Zana.  Si pentru a sarbatori acest lucru, a doua zi am facut o ciorba de legume, am frecat toate chiuvetele si mi-am desenat o linie subtire cu tus, pe pleoape.

shortestcut@gmail.com

59 Comments

    • shortestcut Reply

      Pai chiar asa am fost – am avut 2 maine drepte (ca la mine stanga e a’ buna :))

  1. Zână dragă,
    E cea mai frumoasă prezentare pe care am citit-o de când hoinăresc pe bloguri.
    Tare-mi place să trag cu ochiul prin borcănaşele tale cu cremă şi prin oalele în care învârţi bagheta aia magică.
    Ai un stil cu totul şi cu totul fermecător!

  2. Smaranda,
    Nu numai ca mi-a mers la suflet sensibilitatea si franchetea ta, dar am savurat nespus amintirile tale, clare si nostalgice precum fotografii Polaroid… Iti multumesc pentru ca ai impartit cu noi – cu lumea – din stilul, creativitatea si joie-de-vivre!

    • shortestcut Reply

      Mersi, e doar masura amintirilor mele despre niste oameni cu adevarat frumosi.

  3. Pingback: Cum se întâmplă să devenim zâne ale eficienţei | Jurnal roz de cazarma si nu numai

  4. Tutan C'mon Reply

    Sa speram ca nu esti zana ca zana Andreea Marin!Fii zana insatzi!:)))

    • shortestcut Reply

      Pardon, io sunt o zana cumsecade, nu una care face bine cu forta 🙂

  5. Frumoasa prezentare si un stil deosebit. O sa mai trec pe la tine, daca nu e cu suparare.

    • shortestcut Reply

      Vaaai, nu trebuie! 🙂 e de bine :)!!! Multumesc mult.

    • shortestcut Reply

      Da. Mi se pare ca trebuie sa depui la Zana Zanelor o cerere tip in 3 exemplare, cu timbru fiscal si adeverinta ca posezi buzdugan, cal si span care respecta normativele europene in vigoare. Plus aviz de la comitetul Ursitoarelor de bloc 🙂

    • shortestcut Reply

      da, exista. si chiar daca nu exista, ar trebui sa ni le fabricam de unii singuri 🙂

  6. Pingback: Avem o Zână a Eficienţei. Cum o facem Ambasadoare Dove? | Jurnal roz de cazarma si nu numai

  7. Draga Zana,
    Asa o placere cum mi-a produs citirea prezentarii tale nu cred ca mi-au mai produs decat textele Simonei Tache. Careia, draga de ea, nu am apucat sa ii spun din lipsa de timp.Ca ma trag si pe mine de fuste vreo 2 zane si in afara de ele mai am si alte treburi de..Baba cloanta:). Da pentru tine, iaca am lasat la o parte Declaratia de la Sarajevo pe care o tricotam pentru o relatare absolut plictositoare, de altfel. Da a meritat!:)

    • Zana Eficientei Reply

      Multumesc frumos! Salutari zanelor care te trag de fuste 🙂

  8. Cu placere:)! Sa stii ca am prezentat cazul tau in familie:)! I-am povestit sotului meu, care nu este nici zan si nici zana dar este enervant de eficient:) cum ca exista o Zana a eficientei, de unde se poate intelege ca treaba lui de Capcaun al eficientei este pusa la mare incercare! Adica poti sa fii eficient fara sa fii cicalitor??? Chiar asa? Tu poti, draga Zana:)?

    • Zana Eficientei Reply

      Draga Iolanda, asta cu eficienta – in cazul meu – este pura autoironie! Nu am nici cea mai mica pretentie sau aspiratie la eficienta. Sunt irevocabil lamurita ca viata este un lung sir de ‘accidente’. Numai ieri seara – in cateva ore – am reusit sa imi sparg ecranul telefonului si sa intepenesc un dvd in masinaria cu pricina. Consider o victorie rasunatoare orice moment de ordine si disciplina din viata mea!:)

  9. Pingback: Aseară ţi-am luat brăţară pentru gleznă… | Jurnal roz de cazarma si nu numai

  10. Pingback: Ce mişto se face administraţie la noi în ţară! | Jurnal roz de cazarma si nu numai

  11. Pingback: Votaţi Zâna Eficienţei! « Georgiana

  12. Ce spui cand ceea ce citesti te lasa fara replica? Ce spui cand ceea ce vezi in fata ochilor te incanta? Felicitari, zana, si multumesc pentru ca ne impartasesti din lumea ta…:)
    Ma vei vedea pe aici, destul de des….imaginile imi cam fac cu ochiu’ :)))

  13. Foarte frumos. Ma regasesc in descrierea ta si, de curand mamica, sper sa-mi depasesc panica si sa devin incet, pas pas o zana pentru ingerasul meu. Da-mi Doamne nervi de otel.

    • Zana Eficientei Reply

      vei vedea, lucrurile reintra incet-incet in normal, intr-o rutina luminoasa … asta pana pe la pubertate 🙂 then, all hell will be released 🙂

  14. Zana Eficientei Reply

    Roxi Bee, felicitari pentru site! Poate te caut pentru o comanda 🙂

  15. O poveste foarte frumoasa,am intrerupt cusutul la goblen,ca sa o termin.
    E prima data cand intru la tine,dar cu siguranta ,nu ultima.

    • Zana Eficientei Reply

      bine ai venit, vasi, superba gradina ai! te mai astept 🙂

  16. Stau de vreo juma de ora pe blogul asta si imi place. E foarte frumos, doamna!

    • Zana Eficientei Reply

      Multumesc frumos, Sorin, te astept cu mare placere si in continuare 🙂

    • Zana Eficientei Reply

      not really sure what you mean ??? 🙂 but thanks, anyway

  17. Zana draga, aceasta a fost o prezentare spectaculoasa si mi-a facut muuulta placere sa o citesc. Mi-ar face maaare placere sa facem schimb de linkuri.
    O zi buna iti doresc:)
    Adriana

    • Zana Eficientei Reply

      Multumesc frumos, Adriana! 🙂 Schimbul de link-uri, cu placere, se face! 🙂

  18. Foarte frumos, cu mult talent povestea ta de Zana eficientei, felicitari pt frumosul interviu de la Parada Blogurilor Gustoase. Te-am adaugat la lista de bloguri pe care le urmaresc, sper sa nu te superi.

    • Zana Eficientei Reply

      Multumesc frumos pentru aprecieri, Maria Elena! Ce copii frumosi pe blogul tau! 🙂

  19. superb superb superb! you forgot to mention that you can also get words to do what you want. sweet awesomeness, fairy lady! sper ca eficienta se impregneaza automat in cititori odata cu abonarea la acest blog 🙂 i loved every turn of the phrase!

  20. Zana Eficientei Reply

    Well, dear Eliza, words are the fairy’s best friend. 🙂 Multumesc frumos!

  21. Am ramas cu ochii cascati citind cum ai devenit zana! Pai si eu inghesuiam hainele in dulap cu piciorul, si mama mea facea vraji pentru musafiri si umplea camara de borcane colorate. Iar eu, inca copil fiind, inca acasa, m’am vazut in fata obligatiei, daca’i pot spune asa, de a deveni zana. Inca nu sunt. Deocamdata ma straduiesc din rasputeri sa fiu sotie, mama si studenta dintr’o bucata si fara sa dau gres prea tare.
    Dar mi’a spus candva cineva, cand tocmai simteam ca ma prabusesc, ca sunt intre putinii care au aripi. Oare asa sa fie? Daca tu zici ca ai devenit zana, poate devin si eu. Copilul din mine inca se cearta cu copilul meu, dar poate e si asta un lucru bun…
    PS. Sper ca n’am scris prea mult. Ai o poveste minunata de spus!

    • Zana Eficientei Reply

      Iuiu, multumesc si nu te ingrijora – asa e la inceputul ‘zanelii’. Dexteritatea cu aripile vine, cum ziceam, cu timpul. 🙂

  22. Naturaletea prezentarii este excelenta si captivanta .Dar cine se poate pune cu o zana ?
    Apropo … Alina 2698 te intreaba cum devii o zana .Chiar … cum ?

    • Zana Eficientei Reply

      Peste noapte! Prima noapte in care iti veghezi copilul dormind. 🙂

  23. Ce frumos! M-am regasit in povestea ta, pana la un punct care mie din pacate nu mi s-a intamplat…. acela care te poate transforma în zână!

Reply To Zana Eficientei Cancel Reply


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.