A fost doar o coincidenta, insa in ultimele cateva zile am terminat ‘American Wife’ al lui Curtis Sittenfeld si am citit un interviu al cuplului Obama in ‘Easy Living’.
American Wife’ (‘Sotia Presedintelui’- Editura Polirom) e povestea vietii lui Alice Lindgren, de fapt Laura Bush. Recunosc, pana acum nu am stiut prea multe despre aceasta Prima Doamna – doar ca a fost o prezenta discreta si oarecum contrastanta cu sotul ei. In timp ce parcurgeam romanul, am inceput sa fac un pic de documentare si lucrurile au devenit interesante. De la accidentul de masina tragic, in care si-a ucis – din neatentie – primul iubit, trecand prin suprinzatoarea (mai ales pentru ea) intrare in clanul Blackwell si ajungand la lupta cu dependentele zgomotosului Charlie Blackwell, mai toate se regasesc in viata reala a Laurei Bush. Imi pastrez semnele de intrebare in legatura cu optiunile ei liberale si opozitia fata de angajamentele razboinice ale Presedintelui Bush.
Curtis Sittenfeld (in ciuda numelui, e vorba despre o autoare) a reusit sa ma tina atenta in special la dialogul interior al personajului principal, la intrebarile perfect omenesti pe care si le pune. Poate o teribila drama din vremea tineretii sa creioneze un destin ulterior? Cat de mari sunt compromisurile personale pe care le poti face in decursul unei cariere publice? Cata dragoste mai ramane atunci cand conflictele unui cuplu nu se mai desfasoara in jurul bugetului lunar sau educatiei copiilor, ci asupra dreptului la viata si la moarte asupra unei intregi natiuni?
Cat despre Presedintele Bush, ei bine, el e cel pe care il stim: cowboy-ul zambaret, happy-trigger cand vrei si cand nu vrei, inclinat catre bancuri baietesti de vestiar. Anecdotele nu lipsesc, portretul e complet si cumplit, daca stai sa te gandesti la cantitatea de putere concentrata pentru un timp in mainile acestui om.
Interviul cu Michelle si Barack Obama mi-a mai adus inima la loc. Stiu, sperantele pe care toata lumea si le pune in cei doi sunt nemasurate si, de multe ori, nerealiste. Cu toate astea, dincolo de Presedentie, oamenii sunt normali si se iubesc. O vezi in gesturile lor, o simti in cuvintele pe care le spun unul despre celalalt. Chiar daca ar fi o magistrala operatiune de PR, e una frumoasa si plina de speranta. Cred ca exact de asta avem nevoie acum.
