Aceasta reteta vine din seria ‘preparatelor-pentru-cetateni-mofturosi-care-nu-mananca-paste-si-mai-vor-pe-deasupra-ca totul-sa-fie-gatit-rapid-si-dietetic’. Cetateni din acestia am si eu cativa pe acasa, drept care trebuie sa execut tot felul de acrobatii gastronomice, la doar doua maini.
Ingrediente – pentru 6 frigarui
350 – 400g creveti congelati, decorticati, dar cu coada
2 linguri ulei de masline
2 catei de usturoi, tocati cat mai marunt
un praf zdravan de amestec de mirodenii pentru peste, eventual si niste menta proaspata, tocata (daca va lasa cetatenii mofturosi, pe mine nu m-au lasat)
pesmet
Lasa crevetii sa se dezghete, cat sa dispara gheata de pe ei. Scurge-i bine de tot si tamponeaza-i cu prosop de hartie, sa fie cat se poate de uscati. Intr-un castron, amesteca uleiul de masline cu usturoiul tocat si condimentele pentru peste si/sau menta tocata. Adauga crevetii, amesteca bine si pune la frigider, sa se macereze cel putin jumatate de ora.
Intre timp, pune la inmuiat in apa 6 bete pentru frigarui (ca sa nu se arda in cuptor), iar cuptorul pune-l la incalzit pe functia grill, la 180 – 200 grade Celsius.
Scoate crevetii din frigider si insira 6 – 8 pe fiecare batz. Pune pesmetul intr-o farfurie intinsa si trece fiecare frigaruie prin pesment, sa se acopere crevetii uniform. Intr-o tava care merge la cuptor, aseaza o foaie de hartie de copt. Pe hartie, pune frigaruile cu creveti. Da la cuptor, cate 5 minute pe fiecare parte, pana cand pesmetul e rumen si crevetii patrunsi.
Serveste cu sos chili dulce, bucati de lamaie si o maaaare salata verde. Ave, cetateni mofturosi!
11 Comments
aceasta mancare nu exista. glup!
La naiba cu cetățenii mofturoși! Mentă să fie!
‘aceasta mancare nu MAI exista’ ar fi varianta corecta 🙂 cat despre cetatenii mofturosi, data viitoare vor manca cu menta sau nu vor manca deloc! 🙂
Moamă, Zâno, cu ce m-ai întâmpinat de la prima vizită! Creveții (mici mici, medii, mari, cu coadă, fără coadă) sunt cel mai bun porc al meu și al familiei mele care este ea! Varianta asta nu am încercat-o, dar promit să revin în curând cu impresii. Eu fac din ăștia mai mărișori pe folie pusă pe grătar (deh, ai mei ie burgheji cu casă pe pământ și grătar construit de tata din cărămizi) sau mai micuți (nu chiar ăia fără coajă pe ei) tăvăliți în tigaie cu ulei de măsline, usturoi, lămâie și busuioc. O să încerc și cu mentă că am descoperit-o de curând și îmi place. Keep in touch!
Welcome, LiaLia! Am descoprit scrierile tale datorita Neamtului si mi-am tot facut de lucru pe la tine 🙂 Si noi ii facem, de obicei, la gratar sau la tigaie, dar aseara zau daca aveam vreun chef de ele. Asa ca am propus aceasta varianta mai ‘light’ si opinia publica locala a dispus: se va repeta!
care este cheia de bolta a stilului „amalfitan”?
Pesmetul + menta (pe care eu nu am folosit-o) + pregatirea la cuptor – in cazul crevetilor. In general, bucataria amalfitana e o bucatarie ‘de coasta’, cu multe fructe de mare.
Aaaau, mi se face rau de pofta!
ia cu lamaie 🙂
Inghit in sec, da?! Si imi cresc dioptriile tot uitandu-ma si uitandu-ma la minunatiile alea!
ouch, nu vreau sa iti creasca dioptriile 🙁 🙂