Bretonul asta era obtinut prin tundere fortata. Pe un scaun de bucatarie. Cu un prosop legat in jurul gatului. Si acum pot simti pe frunte atingerea foarfecii cu care ma tundea mama. Odata la ceva timp, se indeparta, mai tragea un fum din tigara si, cu ochii intredeschisi, isi admira opera. Apoi il mai potrivea putin din varful foarfecii. Vesnica mea spaima era ca – tot potrivindu-l pentru simetrie – o sa raman cu un mini-breton de mujic rus. Undeva, prin clasa a VII-a , calvarul a incetat, mai ales pentru ca parul meu a capatat o viata proprie, s-a ondulat in legea lui si a refuzat sa se mai lase maltratat in acest mod.
Oi fi singura sau au mai fost si alte fetite traumatizate de tunsoarea asta paj / Mireille Mathieu?
16 Comments
si mie imi taia paru asa. cand ma prindea ca fumez noaptea.
pe mine ma amenintau ca imi baga tigara aprinsa pe gat … si mult i-a ajutat ! ah, tigarile mentolate StarLake ale mamei 🙂
o, doamne, DA! dar nu de tunsoarea asta in particular, ci de alta. ai mei (a se intelege mama) in inteligenta si naivitatea lor, la care se adauga si intelepciunea batranilor, erau ferm convinsi ca daca ma tund zero (prima etapa), scurt (a doua etapa) sau baieteste (a treia etapa) parul meu se va indesi, va deveni bogat si sanatos. a devenit, ce-i drept, cand m-am revoltat eu la o varsta suficient de mare incat sa ma ia in seama. dar asta nu datorita tunsorii lor, ci datorita faptului ca parul meu ERA bogat si ondulat, o coama de leu, ce sa mai vorbim. dar, desigur, ei n-aveau de unde sa stie asta din moment ce mi-l tundeau mereu :))
Margot, cunosc si aceasta trauma – pana la varsta bretonului am fost si eu ciopartita baieteste! mi-a luat 40 de ani sa aflu ca am parul aproape cret! 🙂
al doilea e perfect! e tunsoarea mea preferata si acum dar foarte greu o reusesc pentru ca parul meu s-a ondulat acum, la batrinete!
si al meu la fel!!! o fi de la ideile ‘cretze’ pe care incepem sa le intretinem odata cu varsta 🙂
Da, Mireille, esti SINGURA din lume.
Ma invirtesc si ma tot socotesc, dar cred ca cedez nervos si fac inghetzata cu Earl Grey, ca vaz ca dta… Numa vorbe. Parole, parole si fapte, ioc.
fara masinarie? pai de-aia vroiam sa o castig la concursu’ lu’ gustos.ro …:)
si pe mine ma tundea asa; breton drept, taiat cu precizia si perfectiunea capricornului de Tata. prima oara cand mi-am aruncat ochii pe pagina am crezut ca mi-ai furat pozele din copilarie. dup-aia mi-am amintit ca ale mele’s color si ca outfit-ul e diferit (m-am nascut prea tarziu ca sa mai jur cu mana pe funditza si cu fundu’ pe olitza) 😀 merci ca mi-ai facut pofta. la primavara ma tund!
pai deja punem de-un club de fetite cu breton 🙂
Pai, nu am bani de mashinarie si nici nu mai vreau INCA un echipament in casa, ma sufoca deja. (Si sint si urite ca porcu’. Mie imi plac comodele austriece de XVIII si fotoliile Louis XIV si ceramica si portzelanul englezesc. Nu plastic, fire si prize. Si convertoare si chargere. Vezi tabloul.)
Asha ca voiu sa incerc sa vaz cum ese FARA mashina. Desigur, va trebui sa tot amestec in dinsa, din 3 in 3 minute. Vai de capu meu!
exact la asta ma gandeam si eu – ca trebuie sa o pazesti si sa tot mesteci in ea 🙂 de-aia vreau masinaria. poate mi-o aduce iepurashu 🙂
:)) am fost si eu tunsa asa, pana prin clasa a 5a 🙂
Va sa zica, suntem o mare gashka 🙂
Toata copilaria mea mi-am dorit sa ma tunda mama cu breton. Dar nu se putea, eu fiind foarte foarte creata. Dar nu m-am lasat usor intimidata de Nu-urile repetate ale mamei si am luat foarfeca si mi-am facut singura un breton de toata frumusetea 🙂 n-am o poza ca v-as fi aratat, ditamai claia cu niste antene, eram comica rau.
adica bretonu’ explodat 🙂