In fiecare an, cand se apropie sarbatorile, ma gandesc la toti cei plecati, la cei pe care nu ii mai vad, insa nu ii uit. Nu ma gandesc cu tristete si nici cu regret. Dor: asta e lucrul pe care il simt. Dor de caldura reuniunilor numeroase si galagioase de familie, de tabieturile si marotele varstnicilor. De doamnele aferate si de domnii in torpoarea lor bahica. De copiii abia struniti, imbracati in haine tepene si imaculate, cu freze lipite de cap si sosete impar cazute pe-o glezna.
Anul asta ma gandesc in mod special la italienii familiei, poeti frumosi si exploratori nebuni, asa cum i-a imprastiat viata prin toate colturile lumii (inclusiv in Muntii Vrancei, caci altfel nu m-as fi aflat acum si aici, povestind). Priviti-i alaturi de mine si, cu ocazia asta, cunoasteti-ma mai bine.
11 Comments
Frumos! In „Tara Dezordinii” astazi miroase a ordine desavarsita, a eticheta si maniere alese, a vintage si a gusturi minunate, a eleganta si a usoara melancolie. Multumim ca ai crapat un pic usa, Zano! 🙂
si eu va multumesc pentru ca ati acceptat invitatia! 🙂
Cred ca radacinile italiene explica destul de bine pasiunea pentru arta culinara, simpla si eficienta. De fiecare data cand vizitez acest blog ma apuca o foame cumplita. Fotografiile de familie au reusit insa sa-mi abata un pic atentia de la dorinta de a face repede o crema de somon fume.
Postari noi si la Tilbuhoglinda.
mare atentie! urmeaza ‘grozavii’ si mai mari decat crema asta cu somon 🙂
Acum se explica totul… interesanti stramosi ai, plus sange de explorator, zana!
Chestia aia din a doua poza e o pusca???!
da, e o pusca si aia e strabunica! 🙂
Draga, Guido era fotograf?
Mie imi place strabunica Louisa, e tare tipa!
Si ce faceau I Gianetti in Indonezia?
Guido era inginer topograf 🙂
Foarte tare, frantuzoaica din Piemont.
Unul dintre fratii lui strabunica-miu, Ernesto pe numele lui, era insurat cu o aristocrata olandeza si aveau plantatii de arbori de cauciuc in Java. Guido, strabunica-miu, plus nevasta Louisa, au dat si ei o tura pe acolo, insa nu le-a placut si s-au intors in Romania. Erau innebuniti dupa vanatoare si de-aia le placea in Muntii Vrancei 🙂
Gli.
Aha, deci Louisa nu se apara de indieni, ci avea pushca pentru ca sa traga in urshi. De plezir. tare tipa! Totala.
Guido topograf – mishto.
Ce familie agitata ai.
Mai spune povesti, Zina. Mai pune poze, svp.
o sa mai pun – urmeaza episodul cu alta parte a familiei, aia care se trage de la Scornicesti. 🙂