Într-un frumos și emoționant serial scris, Simona Tache a întrebat oameni din jurul ei despre întelesul pe care îl dau familiei. Pentru că familia înseamnă, pentru fiecare dintre noi, altceva anume. Ea are o amprentă fizică, emoțională și temporală unică, un aer și o istorie care o fac să fie a ta și doar a ta. S-a lăsat cu smiorcăială, normal, pentru că, oricât de bățos ai fi, nu se poate să nu simți că ți se umezesc ochii atunci când scrii, cu sufletul, despre ai tăi.
Am răspuns și eu cum m-am priceput. Iar acesta e episodul de azi.
***
Familia este celula mea de bază, fiecare dintre lucrurile care mă alcătuiesc într-un fel sau altul. Cum altfel să pui în cuvinte puţine ceva care înseamnă toate timpurile tale: ieri, azi şi mâine? Nu ai cum.
În vorba asta încape atâta iubire de toate soiurile, atâta grijă şi atâta fără de griji, atâta veselie şi tristeţe, atâta împreună şi atâta iertare, atâta fragilitate şi tărie, atâta zgomot uşor şi tăceri pline, atâta temelie şi atâta boltă, cât nu încap în nicio alta.
O fi la mijloc ceva biologie şi nişte destin, poate nişte decizii mai mult sau mai puţin înţelepte, nu ştie nimeni ce fel de „chimie” se întâmplă cu adevărat atunci când începe o familie. Important este că nişte oameni se găsesc legaţi între ei pentru viaţă şi dincolo de ea, alcătuind un neasemuit şi miraculos ghem de cunoaştere şi de simţire.
Familia mea e o lume. La propriu. Întinsă din România în Israel, din Italia în Germania, trecând prin Franţa şi Austria, apoi spre nord, în Finlanda şi Canada, până hăt-departe, în Indonezia, Australia, Granada şi Trinidad Tobago. În toate locurile acestea sunt împrăştiaţi ai noştri, făcând globalizare încă de pe vremea când cuvântul ăsta nu exista.
Familia mea e o istorie populată cu domniţe crescute în pensioane şi flăcăi din Munţii Vrancei, cu avocaţi olteni şi negustori munteni, cu plantatori de arbori de cauciuc în Java și exploratori în Africa, călugăriţe și demimonde, poeţi şi soldaţi în multe dintre războaiele lumii, cu politicieni şi eroi fără nume, cu mediocrităţi şi cu celebrităţi, cu aventurieri nebuni şi cu oameni cuminţi, aşezaţi.
Şi, pentru că, direct sau indirect, prin amintirile şi experienţele noastre colective, am trăit şi am văzut multe, am învăţat că ne leagă câteva lucruri importante: îngăduinţa faţă de cei din jur, respectul faţă de frumos, umorul, puterea de muncă şi însemnătatea familiei dincolo de genealogie şi de geografie.
