Acesta este – probabil – al ‘shpelea episod al adictiei mele de ciocolata. Asadar, voiam ceva cu ciocolata. Ceva cu MUUUUULTA ciocolata. O chestie densa, dar aerata; cremoasa, dar crunchy; usor de facut, insa elaborata ca gust. Mission impossible? Asa parea. Am rasfoit temeinic netul si am gasit reteta asta. Blogul lui Miri, Room for Dessert, are o multime de retete grozave si nu numai. Mi-a placut mult si postarea asta despre vacanta in Romania, ca si postarea sotului ei, Avi, cu niste fotografii extrem de reusite din aceeasi vacanta.
Prajitura asta este – asa cum spune si Miri – cea mai buna prajitura cu ciocolata pe care am mancat-0. Este … electrizanta, ca nu stiu cum altfel sa ii zic, gustul de ciocolata e divin, miezul moale si crusta exact cat trebuie de solida. Am impachetat-o bine in hartie cerata si ma delectez cu ea, in portii decente, de cateva zile.
Ingrediente
200g faina
1/2 lingurita de praf de copt (stiu, pare putin, insa nu va ingrijorati, caci praji va creste foarte mare si frumoasa)
50g cacao pulbere, cernuta
275g zahar tos
175g unt moale (faceti bine si urmati sfatul lui Miri in caz ca ati uitat sa scoateti untul la timp din frigider)
2 oua
1 lingurita esenta de vanilie
175g ciocolata topita
80g frisca lichida (din cea cu 35% grasimi)
125ml apa clocotita
Preincalzeste cuptorul la 170 grade Celsius.
Unge cu putin unt si tapeteaza cu hartie de copt o forma de cozonac. Lasa ceva hartie extra pe margini, ca sa aiba loc prajitura sa creasca si sa o poti salta usor din forma.
Pune toate ingredientele – mai putin apa clocotita – intr-un castron. Amesteca bine cu mixerul, pana cand compozitia e omogena.
Toarna treptat apa fierbinte si amesteca din nou, pana cand se omogenizeaza.
Acum pune compozitia in forma de cozonac, netezeste-i suprafata si da la cuptor pentru circa o ora, pana cand prajitura e ferma la atingere.
Lasa sa se racoreasca, scoate din forma si … da-i bataie. Daca o gusti cat inca e calduta, you will be hooked! Prajitura mea a crapat dupa cum a dus-o pe ea capul si nici nu a vrut sa stea asa gigea la pozat, insa e atat de yummy incat i-am iertat orice act de indisciplina. Multumim frumos, Miri! 🙂
26 Comments
So, I know this is a funny question, but „praf de copt”; este el
„baking soda” or „baking powder”?? Doua produse complet diferite, help!
praf de copt este baking powder 🙂
mergea si o stafida acolo…
mergea, piticule, si o stafida si o nuca si niste Grand Marnier. da’ n-am avut rabdare.
yummy!
pana nu o veti face, nu veti crede – ca pozele nu sunt asa de reusite.
Fee – ma si intrebam cita vreme o sa ramii atit de virtuoasa, fara nici o prajitura de ciocolata in cuptor… In fine, acu ca tzi-ai revenit: ce ciocolata ai pus?
Boala mea este sa nu fie dulce, deci ciocolata neagra, un 70-75%.
Ma gindesc si la nuci prajite nitzel in cuptor si la o reducere a cantitatzii de zahar, ca sa ii pot pune un lichior (de cafea, ma gindesc – sau de portocale, dar Grand Marnierul tau este o idee excelenta) si meditez si la o varianta cu un alcool alb tare, dar fara miros si gust specific, amestecat cu un pic de ceai foarte tare, de ceva cu flavour important (Earl Grey?).
In weekend.
Vera, NEAPARAT ciocolata neagra! Nici nu se putea altfel. La treaba cu nucile ma gandisem si eu – poate ar fi buna niste pralina facuta in casa si zdrobita si presarata peste prajitura asta facuta intr-o forma rotunda. Ce zici? In chip de alcool alb, poate niste white sambuca, daca tot merge bine cu aromele de cafea – ciocolata.
Zinica – tot eu. Am gasit chestia asta pe un blog si acu o transmit si la amici cu gradini si persoane ecologice la suflet:
„Coffee grounds make great fertilizer for your garden; and if you’re living in a city-centre apartment, they can help your window box flourish, too! You can either sprinkle the grounds (cooled, please!) around the base of your plants, or mix into the soil if you’re creating a new window box/planter. Every time it rains or the plants are watered, nitrogen will be released into the soil, or you can add some coffee grounds to your watering can, and create instant liquid fertilizer.”
Asta e o idee foarte buna, o sa o pun in practica. Multam, Vera!
Thanks for the feedback and the link to my blog!!
It is a shame that only my wife knows Romanian 🙂
En bead ma, Avi! No shame at all – you have all your life to learn it, a little each time you will come again to Romania! 🙂 Regards to Miri.
o incercam si pe asta ,la noi in top avem asa:
1. tortul nor al Nigellei(asta merge chiar si de 2 ori/saptamana)
2.Pavlova Mocha
3. rosenkrantz cu ciocolata sau cu branza dulce si stafide
incercati, incercati, ca e ruda buna cu tortul nor 🙂 in alta ordine de idei … de 2 ori/saptamana???? sunteti mai tari ca mine 🙂
Btw,ce-nseamna „portii decente” si „cateva zile”, pai mananci singurica?
Fee – nu cunosc white sambucca, stiu insa ca are flavour de anis, care ar interfera cu ce am eu in cap, trebuie un alcool fara personalitate, fara gust/flavour.
Acum ma gindesc direct la nuci prajite in cuptor si taiate mediu (puse inauntru, zic eu, ca sa faca un mic contrast de textura cu restul) si, ce sa ma mai invirt dupa coada? o tona de Kahlua. Intzelegi ideea: orice imbunatatzire ridica coeficientul de ‘ingrashator’ la cub…
Nuts deasupra, atunci cind o faci torta. O coci in forma rotunda, o tai in doua, pui crema de ciocolata/cafea/portocale/caise si deasupra ii faci o glazura si ii pui nuci/alune-de-padure/migdale/Brazil nuts prajite si tocate.
Sambuca merge bine cu cafea, asa ca ma gandeam ca mai tempereaza aroma de cioco. In rest, marshez la tot si toate! 🙂
Fee – deci, cherie, de aici drumurile noastre se despart.
„Sambuca merge bine cu cafea, asa ca ma gandeam ca mai tempereaza aroma de cioco.”
Vous etes folle, ou quoi? Sa-mi vorbesti despre TEMPERATUL AROMEI DE CIOCOLATA…
Si, vous etes folle. Sau ai avut un moment de abulie.
Pai, cine de aici vrea sa temepereze orice legat de ciocolata? (In afara de consum, da, pe ala ar trebui cu totzii sa-l temperam…)
In alta ordine: poze din gradina? la inceput de mai?
Vin si pozele din gradina. Cat despre ciocolata, eu una iti zic sa faci prajitura si o sa vezi ca este electrizanta, un pic over the top. De-aia ziceam sa o mai imblanzim cu ceva 🙂
Ok, draga, am comis-o.
Sa vedem, te tzin in curent. Pina la urma, i-am pus armagnac, ca asta era deja in casa si m-am gindit ca merge bine cu ciocolata, nuci si Brazils la cuptor si taiate bucatzi medii, zahar brun (care cred ca e mai nedulce decit cel tos, dar ma gindesc si la sirop de artzar sau agave) si atit.
Acum, e un grup de persoane, venite cica sa imprumute din cartzile de la Paris, care urla din bucatarie ‘O taiem, o taiem, vino si da-ne!’.
Am vrut doar sa stii ce atmosfera e la mine acasa… Sper ca tu, in gradinutza, cu sapa, prasha si aparatul de fotografiat. Cit inca nu da ploaia, care., oricum, v-a udat frumos, tuturor, gradinile.
Pai hai, spune ce opinie a avut consumatorul final … 🙂 Da-le prajitura, da’ nu le da cartile! 🙂 🙂
Fee – le-am dat. Au terminat-o in 20 de minute, fiecare a cerut portzie dubla si impartzirea a ce a ramas pentru acas’, ca asha se merge in vizita in ziua de azi, ca invazia de lacuste.
A ieshit fabulos, intr-adevar, si nu mi s-a parut nedulce. Mie. Unele persoane masculine, insa, s-au plins, voiau mai mult zahar. Mi-ar fi placut sa iasa inca mai densa si mai ‘umeda’ la mijloc, stii tu, ca brownies cind sint perfecte…
Merci mult, a intrat in biblia culinara a tribului.
Am facut si eu prajitura, duminica si a iesit foarte, foarte buna! In afara crocanta, in interior, nu stiu cum sa descriu….ceva intre crema si blat pufos.
A, si usor de facut. Multumesc pentru reteta! :))
Sa-i multumim cu toate lui Miri, in cor. 🙂
Stimata Doamna Zana, sper sa va distrati cu (de) acest feed-back…
M-am gandit eu sa il surprind pe jupanul meu cu prajitura asta, sa il deturnez de la ispititoarele lazi frigorifice din benzinarii, burdusite cu inghetata, care il striga ca un cor de sirene de fiecare data cand alimenteaza. Sa il seduc precum multpriceputa Circe. Am analizat si para-analizat reteta, am sucit-o tematoare pe toate partile, nefiind o initiata… Mi-am zis ca nu e asa complicata, merita sa incerc, mai ales ca domnul amintit este infocat dupa ciocolata amaruie…
Dimineata purcesei la treaba…catre pranz mi-am amintit vividly de ce nu prea am facut dulciuri pana la varsta asta…
First of all, toata casa era plina de ciocolata. Pe pardoseala. Pe tricoul meu. Pe pometii domnului. In patutul lui bebe-cel-blond, care, dat fiind ca nici in sezut nu sta deocamdata, n-a pasit bietul pe la locul faptei…
Apoi, cu toata dorinta mea arzatoare de a indeplini intocmai poruncile retetei, am facut, silita, niste inovatii…am folosit o forma rotunda (nu am din aceea “zaneasca”)…nu am cernut ce se cerea cernut (da, ati ghicit, nu am nici sita…)…am pus cateva grame de ciocolata mai mult, pentru ca fireste, nici cantar de bucatarie nu posed; si cred ca nici frisca nu indeplinea canoanele cerute la nivel de grasime.
Ca sa ispravesc lunga lista de neajunsuri, cum nici mixer nu am, si multa lene mi-a fost sa execut manual amestecul, am bagat toate cele la robotul de bucatarie. Nu pot sa va povestesc cat am spalat la el, timp in care imi imaginam plina de bitterness bucataria imaculata a Zanei, unde totul se petrece prin magie…
Nu va mai plictisesc cu peripetiile pricinuite de topitul ciocolatei sau de potrivirea temperaturii de la aragaz (am citit si instructiunile aragazului si nimic, nici chiar google n-a vrut sa imi spuna!)…cert este ca am obtinut o prajitura foarte sfaramicioasa. Si neagra, neagra cred ca limba Talpii Iadului… Stim toti ce baba nasty este….
Nu e chiar rea la gust. Domnul a zis dupa o pauza (cat i-a luat probabil sa si-o descleieze de pe cerul gurii):”Are…multa ciocolata.” “Da!” i-am raspuns eu incantata, cu gura pana la urechi. De asta putem fi siguri…
Inteleg acum de ce ati consumat-o stimata Zana, in cantitati judicioase. De la o bucata, iti sta coada bat o saptamana.
Mai pe seara, daca imi reviu dupa such an ordeal, o sa fac infamul orez cu maruntaie de pui. Din pacate, multe din retetele zanesti nu sunt disponibile spre ruinare de catre subsemnata, din cauza imposibilitatii de a procura ingredientele. Urbea cu parfum de odicolon unde rezid se opune cu inversunare.
Drept pentru care tare ar fi util de stiut un ingredient cu care se poate inlocui apa de flori de portocal din siropul pentru ravani…
Cu plecaciuni…
am ras mult la povestirea asta. imi si imaginez bucataria – dar nu iti face absolut nicio problema, i se intampla si Zanei astfel de chestii, iar bucataria ei este una absolut omeneasca, ne-imaculata …apa de flori de portocal o poti inlocui cu alte esente, cred ca cea mai potrivita ar fi cea de migdale. evident, gustul nu va mai fi acelasi, iar cantitatea folosita trebuie ajustata in functie de tipul de esenta folosit. 🙂