O luna si-o ciorba de fasole verde

Ieri a fost luna plina – rotunda ca o oala mare, cu ciorba dreasa cu smantana.  Cel putin asa mi s-a parut mie, care ma aflam in plin proces de productie.  Am reusit sa ii trag cateva poze de pe terasa si m-am intors la ale mele.

In timp ce invarteam in cratita, filozofam.  Ce ti-e si cu viata asta, domnule! Cum trece ea pe langa tine.  Pui ceva in cuptorul cu microunde, apesi vreo doua butoane – nici n-ai terminat bine si ‘ping!, au si trecut doua minute din viata ta.  Cat sa incalzesti o farfurie cu ciorba. Noroc cu luna asta care se zarea pe fereastra bucatariei. Alea doua minute au fost bine cheltuite: m-am uitat la ea si m-am minunat.

Dar sa revenim la chestiuni mai pamantene, cum ar fi ciorba asta de fasole verde a la maniere de Radu Anton Roman.  Cu retetele domniei-sale, am o problema: imi produc foame instant, insa sunt mult prea grele.  De-aia le ajustez pe ici pe colo, astfel incat sa fie digeste pentru niste stomahuri de oraseni stresati si obsedati de colesteroale si altele asemenea.  V-o ofer in varianta bucurestenizata, desi  – tin sa o spun – este o reteta ardeleneasca get-beget.

Ingrediente

4 felii de muschi file afumat, taiate in cubulete

3 rosii, date pe razatoate dupa metoda greceasca – in vas se duce toata pulpa buna, iar coaja iti ramane, aproape intacta, in mana

1 ou batut

1 morcov curatat si taiat cubulete

1 pastarnac curatat si taiat cubulete

1/2 capatana de telina, curatata si taiata cubulete

1 ceapa curatata si tocata

1 ardei gras curatat si taiat in cubulete

250 g fasole verde, curatata si taiata in bucatele de vreo 2 cm

10 boabe de piper negru

1 crenguta cimbru uscat

sare, putina boia afumata

verdeata tocata  – cate 1/2 legatura de patrunjel, marar si tarhon

smantana

otet

Toarna in oala 2 litri de apa. Adauga morcovul, pastarnacul, telina, ceapa si ardeiul, boabele de piper si cubuletele de muschi file.

Pune la fiert la foc potrivit – dupa vreo 10 – 15 minute, adauga fasolea verde si dupa inca 10 minute, rosia data pe razatoare.

Potriveste de sare si presara cu putina boia afumata.

In total, ciorba asta trebuie sa fremete pe  aragaz cam o ora  – cat sa fie toate cele patrunse, iar afumatura sa isi lase aroma fermecata.  Daca scade prea mult, ii mai adaugi ceva apa, ca sa nu fie prea deasa.

In timp ce fierbe, pregatesti o omleta mica din oul singuratic si batut.  Sa fie aurie si umflata ca o  luna plina, ca n-am alta comparatie la indemana.   Cand s-a racorit, tai si omleta asta in cubulete, ca sa nu-ti pierzi indemanarea.   Cubuletele le arunci in ciorba, sa aiba si ele parte de cateva clocote.  Adaugi si crenguta de cimbru uscat pret de cateva minute finale si iei de pe foc.

Presari cu toata verdeata aia proaspata, iti pui cateva polonice in farfurie, dregi cu putina smantana si niste otet.  Stai proptit in coate, mananci si te uiti la luna plina.  Ce ziceam mai devreme despre viteza cu care iti trece viata? Cand mananci o ciorba de-asta, iei lucrurile – cum sa va spun – mai tihnit, mai molcom.  Asa ca de-acum inainte, o sa masor secundele in linguri de ciorba ardeleneasca cu fasole verde.  Servus,v-am pupat!