Azi am avut un fel de revelatie. Pe la ora 8:30 a diminetii ma aflam intr-o institutie culturala bucuresteana, nu spui care, pentru o repetitie. Nu, nu particip la ‘Romanii au talent’ si nici nu m-am inscris la cercul de teatru pentru amatori. Era, sa zicem , o chestiune de business.
Orisicum, era ora cand omul vine la lucru intr-o zi de marti si se apuca – cu un grad variabil de entuziasm – de treaba. Cum patrulam eu pe coridor, aud – de dincolo de usa inchisa a unei sali de repetitii – un pian. Cineva canta, cu mare daruire, o piesa clasica. La pian. Asta e ‘slujba’ persoanei respective – sa se scoale de dimineata si sa se apuce de cantat la pian. Ce parere aveti de asta? Pe mine m-a pus pe ganduri. Hmm. Nota mentala: should give some thought about choices I make in life.
In cu totul si cu totul alta ordine de idei, este vorba aici despre o paella cu fructe de mare. Pe care am confectionat-o deunazi.
Ingrediente
2 linguri de ulei de masline
1 ceapa tocata marunt
4 – 5 catei de usturoi, tocati
1 ardei gras, taiat in patratele
sofran (de Spania, daca se poate) – cam cat iei intre degete
1 cana de orez (Arborio – de preferat, eu am folosit orez integral)
2.5 cani de apa
1 cutie pulpa de rosii de 400g
1 cub supa de pasare ori de legume
fructe de mare – cam 600 – 700g (eu am folosit midii, baby calamar, creveti si baby caracatite)
sare (cu moderatie), piper negru, putina paprica afumata, patrunjel verde tocat
zeama de lamaie
Incinge uleiul la foc potrivit, adauga ceapa si las-o sa se inmoaie cam 2 – 3 minute. Adauga usturoiul pentru inca 1 minut, apoi ardeiul si orezul. Presara sofranul, amesteca, lasa sa se imprastie aroma inca 1 minut.
Toarna deasupra apa, pulpa de rosii si presara cubul de supa sfaramat. Lasa sa fremete, sub capac, la foc mediu, cam 20 minute, pana cand orezul e patruns. Adauga fructele de mare – amesteca si inca 10 minute pe acelasi foc mediu.
Gusta, asezoneaza cu sare, piper si paprica afumata. Presara patrunjelul verde tocat si serveste fierbinte, cu felii de lamaie alaturi. Gata, voi mancati, ca eu ma duc sa cant la pian!
2 Comments
Sofranul asta….vad ca tu il pui direct in mancare (te pot tutui, nu?:D) Eu am cumparat asta vara din Franta, nici nu mai vazusem pana atunci, iar doamna care il cultiva/vindea mi-a povestit despre cum se lasa el la infuzat vreo 24 de ore inainte sa-l pui in mancare. In aceeasi vacanta, am intalnit un fost chef irlandez pe care l-am bombardat cu nou-nascuta mea curiozitate despre sofran. Si asta zicea la fel: ca se lasa la infuzat, nu 24 de ore ci macar vreo 2-3 (parerea lui!).
Eu am pus o data doua-trei fire de sofran infuzat intr-o friptura de miel, dar n-am simtit nici o aroma deosebita. Cu alte cuvinte, am un borcanas de vreo sase luni in dulap, dar nici acum nu stiu ce aroma are sofranul…:)))) Silly me, hm?
Cris, il pun direct in mancare si se infuzeaza singur in timpul fierberii, in sos. Nu stiu cat de mare a fost friptura cea de miel, insa 2 – 3 firisoare nu par sa fi fost suficiente. De obicei, eu pun cam cate firisoare iau intre 2 degete – stiu 🙂 e foarte aproximativ, poate data viitoare cand gatesc ceva cu sofran, fac o poza la operatiunea asta, ca sa fie mai clar 🙂