Ma gandeam ca v-am tinut prea mult timp fara un dulce omenesc. Ori zanesc. Asa mi-am scuturat durerea de spate si lenea cea insorita si v-am facut o prajitura cu mere. O prajitura fermecata – pe ce trece timpul, devine mai moale, mai parfumata.
Ingrediente
3 mere mici, ionatane, curatate de coaja si miez
125g unt moale + 1 lingura unt topit, pentru glazura
125g zahar tos
2 linguri zahar brun
2 oua
1 lingurita esenta de vanilie (eu folosesc pliculetele cu vanilie Bourbon Finesse de la dr oetker)
200g faina alba
1 lingurita praf de copt
1 1/2 lingurite praf de scortisoara
125g iaurt (eu am avut niste iaurt bio 1% grasime)
1 lingura gem de caise sau de piersici
Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius.
Unge usor cu ulei o forma rotunda, cu arc (din cele cu fundul detasabil). Acopera fundul formei cu hartie de copt.
Taie 1 mar si jumatate in cuburi si restul in felioare. Intr-un castron, bate untul moale cu zaharul, pana cand obtii o crema usoara. Adauga treptat ouale. Urmeaza esenta de vanilie, faina, praful de copt si 1 lingurita de scortisoara. La final, e randul iaurtului si al marului taiat in cuburi – amesteca bine, pentru o compozitie omogena.
Toarna compozitia in forma si netezeste-i suprafata. Aseaza frumos feliile de mar, in cerc. Amesteca, intr-un castron mic, untul topit, restul de scortisoara si cele 2 linguri de zahar brun. Badijoneaza cu o pensula glazura asta pe toata suprafata prajiturii. Pune in cuptor pentru 40 – 50 minute, pana cand prajitura a crescut frumos, e aurie si ferma la atingere.
Scoate din cuptor, lasa sa se racoreasca si desfa cercul lateral al formei. Intr-un ibric mic, incalzeste usor gemul de caise. Unge suprafata si lateralele prajiturii cu gemul. De mancat, o poti manca cum vrei – calduta, rece, azi, maine sau peste doua zile – e din ce in ce mai buna, mai frageda si mai parfumata. O poti inscrie fara grija pe lista prajiturilor care dispar peste noapte. La propriu.
16 Comments
Tot ce-i cu fructe imi place si cum mere am cacalau, weekend-ul urmator mesteresc si eu una. Daca iese, te anunt cu surle si trambite! Daca nu, tot imi fac un compot, pe care il beau in tacere.
hai, curaj, ca e usurica si nu prea ai cum s-o ratezi – dar astept vesti, chiar si daca e vorba despre compot 🙂
Cu mere si iaurt 😀 delicios 😀 si aspectul este frumos 🙂
cu garantie de la Zana, care a mancat juma’ 🙂
Wow inseamna ca e buna buna de tot 😀
se putea sa nu bagi tu un iaurt acolo? fireste ca nu…
mere cu iaurt nu e ca lapte cu bere? eh?
pai, nu suntem noi in tara unde curge lapte si bere ? 🙂
Cum zici ca ar iesi fara scortisoara? Ca o urasc cu pasiune, biata scortisoara… In rest, marfa!!!
fara scortisoara, ar iesi … mai putin aromata. insa poti pastra vanilia si experimenta cu vreun alt condiment care iti place.
ce delicioasa trebuie sa fie! combinatiile astea imi plac si mie mult: mai nush cand am facut o improvizatie cu branza de vaci si mere, o nebunie! in plus, imi place tare cum o aranjezi. tare frumusica, hehe, si continuarea o stii, ca e deja traditie, bag sama 😀
a fost, intr-adevar, delicioasa. pastrasem o felie pentru copil, insa … am cedat si am hapait-o azi dimineata. las’ ca ii face maica-sa alta 🙂 🙂
Nu jur dar promit ca voi face prajitura asta si apoi iti send poze!
chiar te rog! si bine ai venit, Lill!
Chiar mi s-a terminat praji.cu mere,asa ca merge inca una;delicioasa si aratoasa!
si faina unde.i?
la ingrediente si acolo unde este descrisa prepararea aluatului: „Urmeaza esenta de vanilie, faina, praful de copt si 1 lingurita de scortisoara.” 🙂