Am ales titlul asta nu ca sa va alung, ci pentru ca altfel ar fi trebuit sa va spun ca este vorba despre un ‘piept de pui la gratar, aromatizat cu Beer Can Rub, servit cu sos de portocala, jalapeno si cimbrisor si garnitura de risotto cu sparanghel si ardei rosu’. Insa reteta in sine nu e complicata, poate doar mai laborioasa, in sensul ca pretinde oarece coordonare a timpilor de gatit.
Pui la gratar, aromatizat cu Beer Can Rub si servit cu sos de portocala, jalapeno si cimbrisor
4 piepti de pui, desfacuti in bucati (adica fileurile separate de pieptul in sine)
Ingrediente pentru Beer Can Rub
Cateva cuvinte despre Beer Can Rub: este amestecul de condimente uscate folosit pentru ceea ce noi numim ‘pui pe sticla’, iar americanii ‘Beer Can Chicken'(ati ghicit, in loc sa fie pus pe o sticla de bere, puiul este pus pe o cutie de bere 🙂 ). Fiecare familie are reteta ei secreta, insa ingredientele de baza sunt sare, piper, boia si usturoi.
1 lingurita pudra de usturoi
1 lingurita boia dulce
1/2 lingurita boia iute
1 lingurita sare de mare
1/2 lingurita piper
2 lingurite cimbrisor proaspat, tocat
Ingrediente pentru sosul de portocala cu jalapeno si cimbrisor
1 salota sau o ceapa rosie mica, tocata
1 lingura ulei de masline
sucul a 2 portocale
1/2 lingurita coaja de portocala (omite acest ingredient daca folosesti jeleu de portocale)
1 ardei jalapeno murat sau un ardei verde iute, curatat de cotor, seminte si fibre si tocat foarte marunt
1 lingurita cimbrisor verde, tocat
4 – 5 linguri zdravene de jeleu de mere sau jeleu/dulceata de portocale sau jeleu din alte fructe acrisoare (eu am folosit jeleul de mere salbatice – crabapple – pe care l-am produs acum un an)
1 lingurita faina de porumb (Maizena) sau amidon
1/2 lingurita sare
Usuca bucatile de pui in hartie absorbanta de bucatarie. Amesteca toate condimentele uscate intr-un bol mic, apoi ‘maseaza’ 🙂 bine bucatile de pui cu acest amestec. Da deoparte.
Incinge gratarul sau tigaia de teflon pe foc vioi, apoi pune la fript puiul – cam 3 – 4 minute pe fiecare parte. Pe masura ce bucatile de pui sunt gata, pune-le intr-un castron acoperit si tine-le la cald.
Cat timp se frige carnea de pui, pregateste sosul. Pune uleiul la incins intr-o craticioara. Aduaga salota tocata si las-o se se inmoaie si sa devina translucida, pret de cateva minute. Intr-un castron, amesteca bine toate celelalte ingrediente ale sosului: sucul si coaja de portocala, cimbrisorul si ardeiul iute tocat, jeleul de fructe, sarea si faina de porumb. Adauga amestecul peste ceapa din craticioara si lasa pe foc, amestecand usor, pana cand sosul incepe sa se ingroase.
Taie bucatile de piept de pui (cam doua pentru o portie) in felii grosute, aseaza pe farfurii si toarna deasupra 1 – 2 linguri de sos/portie.
Risotto cu sparanghel si ardei rosu
Risotto-ul asta poate fi servit ca garnitura ori poate fi un fel principal in sine, mai ales daca ii adaugi la final un pumn de parmezan ras. Excelent pentru zilele friguroase.
Ingrediente
1 lingura ulei
1 ceapa potrivita tocata
1 tija telina, taiata in bucatele
1/2 ardei gras rosu, taiat in cubulete
1 cana de orez (ar trebui sa fie orez pentru risotto, arborio, insa eu am folosit orez obisnuit, prefiert)
1 paharel vin alb sec
500 – 600 ml supa limpede de pui
12 fire de sparanghel verde, tanar si fraged (eu aveam din cel congelat, de la megaimage)
50 – 60g unt
sare, piper negru
suc de lamaie, dupa gust
Intr-o cratita, pune la incins uleiul. Adauga ceapa, telina si ardeiul rosu si lasa sa se inmoaie la foc potrivit, timp de cateva minute. Acum pune orezul si lasa inca 2 minute, cat sa se acopere si orezul cu ulei, amestecand mereu. Toarna vinul alb, lasa sa fiarba pana cand alcoolul s-a evaporat, iar lichidul a fost inglobat.
In acest moment, intervine manevra specifica risotto-ului: adaugarea supei. Pune in cratita supa – cate un polonic odata, amestecand usor, pana cand tot lichidul este absorbit de orez. Repeta operatiunea pana cand orezul este facut – nu tare, dar nici prea moale/lipicios/cleios. Ideea este ca bobul de orez sa fie patruns si cremos, pastrand un strop de crunch. Totul iti va lua cam 14 – 15 minute si nu este obligatoriu sa adaugi toata cantitatea de supa – depinde mult de tipul de orez.
Cu toate ca nu e bine sa te departezi prea mult de aragaz in acest stadiu al retetei, vei reusi sa pui la fiert (in abur, de preferinta) sparanghelul verde – trebuie sa fiarba maximum 10 minute, cat sa fie fiert, fara a se pleosti. Cand e gata, scurge-l si racoreste-l imediat cu niste apa rece, ca sa isi pastreze frumoasa culoare verde.
Atunci cand orezul este gata, adauga: untul taiat in cubulete, sparanghelul taiat in bucati potrivite, sucul de lamaie (dupa gust). Acum e momentul a adaugi si parmezanul, in caz ca folosesti. Asezoneaza bine cu sare si piper si serveste imediat.
OK, o polologhie cam lunga, insa va asigur ca face toti banii. Am reusit sa ma surprind eu pe mine cu chestia asta si, de ieri incoace, ma tot gandesc la alte intrebuintari ale sosului asta delicios si colorat. Cred ca ar merge grozav si cu niste branza buna, pe felii prajite de paine de tara. Cat despre risotto, a iesit perfect – cremos, dens, acrisor si parfumat. Voi relua cu siguranta reteta, cu adaugire de parmezan, in alte seri de pseudo-iarna bucuresteana.
14 Comments
mai bine fac sarmale. ce zici tu aici e cumplit de greu. cred ca dureaza un wikend numai ca sa faci orezu ala.
vezi, de-aia nu vroiam sa va speriati – mie mi-a luat cam 1 1/2 ore sa fiu gata cu totul si cu totul 🙂 nu e groaznic, iar sarmale poti face oricand.
– Cu orez simplu,merge?
merge perfect! 🙂
zana,
Ti-am citit povestea, iti urmaresc farmecele culinare si nu numai (pe ici pe colo le mai si incerc), iti fac reclama, te laud toata ziua si te recomand fara rezerve. Dar gata! Azi sunt cu jalba in protap. Pai se poate? Tocmai Tu ? Zana Eficientei! Sa piarda Ea din vedere ceva atat de important.?
Are omul nevoie de o reteta dulce si, cand colo, ce gaseste? Carnetul cu retete, vei spune. Da, dar sunt ele ordonate pe caprarii ? Nu! E musai sa te apuci si sa citesti da capo al fine. Nimic de zis. Bine scris bine descris, cum spuneam. Dar uiti ce cauti, mai ales cand esti in criza de timp. Tre’ sa faci ceva in privinta asta. Asa nu se mai poate!
In rest, numai de bine si un Mos cu sacul plin.
Dana, ai nimerit la fix. Din ianuarie 2011, voi trece pe domeniul propriu, cu un nou format de blog in care toate retetele vor fi asezate gigea, pe categorii, asa cum iti doresti. Altfel, multumesc pentru complimente si sarbatori fericite, cu sanatate si prosperitate! 🙂
Uff, am obosit numai citind denumirea completa!
🙂 🙂 🙂 pai, ce ziceam ?
Am lasat la Simona cererea pentru reteta de cozonac, mare atentie, e prima data, se stie ca prima data e mai greu,deci o iei incetisor,da ?
sandman, am inteles, cu blandete 🙂 masina de facut paine ai, ca sa-ti usurez si mai tare viata? 🙂
Nimic,nada,zero, vreau sa sufar ca un caine,sa rup picioarele mesei cand framant aluatul,sa fac muschi ca van Damme ala.Daca tot o sa fac pentru prima data, macar sa fie de neuitat 😉
Au, da’ io ce vina am? Ca io vreau sa fac , asa cum fac in ultimii 2 ani, in masina de paine! 🙁 Bineee, bineee, hai ca pun – cu dedicatie – si varianta manuala! 🙂
Zana,am pixul pregatit,nevasta si-a facut niste cruci maaari..mai ramane sa stabilesc ziua executiei,probabil vineri.
Indiferent de rezultat, fac reportaj si foto montaj 😛
Nu stiu ce planuiesti tu cu pixul ala, insa la cozonac nu o sa-ti prea fie de folos 🙂 Salutari doamnei si … curaj!