Sicilia e un pământ de miracole şi legende, de secrete şi descoperiri. Dolmene megalitice, biserici baroce, amfiteatre romane şi murmure despre Cosa Nostra – totul se amestecă într-un caleidoscop care nu poate fi reprodus. Dacă adaugi la toate acestea inevitabilul vulcan, o bucătărie de excepţie şi nişte plaje superbe, vei obţine o destinaţie de vacanţă obligatorie.
Astăzi, câteva lucruri despre Ragusa, un oraş care vibrează în lumină. De fapt, două oraşe, unite de vechi destin comun. După un cutremur foarte puternic, în 1693, un mare număr de locuitori au decis să părăsească vechea Ragusa (astăzi Ibla sau Ragusa Inferiore) şi au întemeiat un nou oraş, Ragusa Superiore. Până în 1926, cele două municipalităţi au fost separate. Reunirea lor s-a petrecut mai degrabă din motive administrative, pentru a constitui capitala provinciei cu acelaşi nume. Din poveştile localnicilor, rivalitatea între cele două comunităţi persistă şi astăzi, cetăţenii Ragusei Ibla privind cu un fel de superioritate la vecinii lor de pe dealurile Ragusei Superiore.
Cele două Raguse se înfruntă, între altele, în catedrale: cea a lui San Giovanni Battista, construită între 1718 şi 1778 în Ragusa Superiore şi cea a lui San Giorgio, construită începând cu 1738. Cu toate cele 250 de trepte ale sale şi cu coloanele sale masive, în piaţa centrală a Ragusei Ibla.
În Ragusa Superiore, palatele baroce şi edificiile impunătoare, la exterior şi la interior – aşa cum este Prefectura din Ragusa – îţi vor da dimensiunea avântului pe care oraşul l-a avut în perioada sa de început.
În Ragusa Ibla, străduţele frumos pietruite îţi vor dezvălui grădini ascunse de cactuşi, portocali şi aloe, faţade fermecătoare şi parcuri cu alei mărginite de palmieri. La vechiul club “Circolo di conversazione”, cunoscut şi drept Cafeneaua Cavalerilor, se aduna aristocraţia oraşului, pentru serate de muzică şi lectură ori pentru taclale liniştite pe teme alese. Oglinzi cu rame aurite, fresce şi medalioane decorative, divane de damasc roşu alcătuiesc scenografia somptuoasă pentru aceste plăcuţe activităţi ale vechilor familii nobiliare ragusane.
De pe aleile fermecătoarei Giardino Ibleo vei admira perspectiva asupra munţilor înconjurători şi, în timp ce îţi vei face obligatoria passeggiata, ţi se vor susura la ureche anecdote din istoria mănăstirii capucine din apropiere.
Ici un afiş dedicate nenumăratelor tipuri de brânzeturi locale (între ele se numără şi “caciocavallo ragusano”), colo un vechi ceas solar – încet, încet, în lumina după amiezii, te vei simţi cuprins de toropeală siciliană. Şi nu îţi vei mai dori decât un pahar rece de prosecco şi o masă uşoară cu “scaccia” (o lipie umplută cu ricotta de capră, verdeţuri, cârnaţi şi vinete sau roşii) şi câţiva biscuit umpluţi cu fructe uscate, “mucatoli”. Şi,dacă se întâmplă să mă întrebaţi, eu mă înscriu oricând în echipa celor din Ragusa Ibla, în competiţia lor amuzantă cu vecinii din Ragusa Superiore.
