Acum ceva vreme, am vazut pe un post frantuzesc un reportaj interesant despre surimi. Entuziasmata de relatarea respectiva (care ridica serios in slavi betisoarele astea roz-albe si virtutile lor nutritive), am decis sa imi completez stocurile din congelator cu asa ceva.
Numele de surimi ar insemna in japoneza ‘carne tocata’, insa produsul in sine se refera la o tocatura de peste (de obicei merluciu sau polac – in engleza pollock, o ruda de-a codului) care isi doreste sa imite carnea de crab, de homar ori de langusta.
La el acasa, surimi-ul e folosit pentru diverse retete, cum ar fi galustile de peste din supa geng, carnatii ori alte afumaturi pe baza de peste. Procesul de productie nu e foarte complicat: carnea de peste e maruntita, apoi pulverizata sub forma unei paste, la care se adauga amidon, albus de ou, sare, ulei vegetal, proteina din soia si condimente, plus multhulitul MSG (monosodium glutamat).
Reportajul frantujilor demonstra – printr-o atenta analiza a etichetei – ca mai toate ingredientele sunt naturale, rezultatul are putine calorii (asadar, e ideal pentru diete) si ca poate fi consumat fara grija de toate varstele, sexele si amplitudinile corporale.
Va sa zica, am cumparat un pachet de surimi congelat de 250g. Cat asteptam sa se dezghete, am incercat sa imi potolesc foamea citind eticheta. Acuma, sunt posibile doua variante: ori eu habar nu am ce sunt diferitele E-uri, ori surimi-ul din supermarketul romanesc e cu totul altceva decat ala din pravalia frantuzeasca. Oricare dintre variante ar fi fost adevarata, eram mult prea flamanda si prea hotarata. Asa ca am facut o salata foarte crunchy, pe care am pus-o alaturi de niste ciuperci la gratar. Din punct de vedere gust si numar de calorii, a fost perfecta. Daca a fost si foarte sanatoasa (vezi E-urile de mai sus), nu stiu sa va spun.
Ingrediente
1 pachet de 250g surimi
3 tije de telina verde
200g morcov ras
1 ardei rosu mare, taiat in fasii
1 iaurt 2.5% grasime de 150g
2 lingurite de ulei de floarea-soarelui
2 lingurite de mustar rustic (din cel cu seminte)
dupa gust: suc de lamaie, sare, piper negru, fulgi de chilli
Intr-un castron, am pus: betisoarele de surimi taiate in bucatele, tijele de telina taiate in bucatele, morcovul ras si ardeiul rosu fasii. Am amestecat.
Intr-un alt castron mai mic, am pregatit dressing-ul de iaurt. Adica iaurtul, amestecat cu ulei, mustar, suc de lamaie si condimente dupa gust. A iesit un sos acrisor-picant, tocmai bun sa taie din usoara dulceata a surimi-ului si ardeiului rosu. As mai fi putut adauga si vreo 2 lingurite de maioneza light, dar am renuntat, pentru ca iesise la marele fix. Am turnat peste salata si iar am amestecat.
Ca sa compensez treaba cu eventualele chimicale din surimi, am pus pe gratatul incins niste ciuperci bine condimentate, fara urma de ulei ori unt, si am avut parte de o masa foarte colorata, proaspata si usor de pregatit. O dedic celor care nu pot suferi grisul cu lapte! 🙂
LATEST NEWS: Nu m-am calificat in finala concursului de pe gustos.ro, insa as dori sa multumesc atat celor care m-au votat, cat si organizatorilor.
15 Comments
Primuuuuu!!!! Vreau mult-mult dressing! 🙂
În legătură cu concursu, să știi că mi-a zis tanti Jeni să-ți zic că tu pentru noi ești o premiantă oricum. Pupici!
Bine, domnu’ Cristian, luati de aici un polonik 🙂 suplimentar de dressing. Pupici back to you!
Da, Zinico, pentru noi esti PREMIANTA oricum, vezi bine cu cita devotziune te vizitam si citim si comentam.
Salata ta de surimi a fost de exceptzie, colorata, ushoara, gustoasa si major satisfaisante. M-am concentrat sa nu iau in seama E-urile. In plus, iaca cum marile spirite se intilnesc: am observat si eu ca adictzia cu grishul cu lapte e mai mult la sexul tare dar slab, decit la cel frumos si tare.
Si pentru aceste vizite, draga Vera, va multumesc tare! Sper sa va fie de folos si de gustos! 🙂
Ma bucur ca ti-a placut salata – ca tot solicitai chestiuni crocante mai devreme. Vezi cat de iute m-am executat? 🙂 Suntem, asadar, in acord pe chestiunea cu grisul. Eu ma aflu in faza in care vreau sa imi depasesc tot felul de limite – in curand, imi voi face curaj si pentru un pilaf de pipote, tot la solicitarea vecinilor mei de casa, care suporta toate eperimentele mele culinare cu mare stoicism.
Zana, retetele tale sunt de mare exceptie! In weekend am hotarat in consiliul de familie (format din mine si soacra) sa gatim supa de broccolli.
Si apoi, fara sa mai consult consiliul, am hotarat sa-ti dau un premiu, il poti ridica de aici: http://thefairysapprentice.blogspot.com/2011/02/7-secrets-you-didnt-know-about-me.html
Mi-ar face mare placere sa il primesti si sa aud ce-ai de dezvaluit!
Mersi frumos pentru premiu – voi dezvalui azi ceea ce este de dezvaluit! 🙂 Succes la supa! Recomand insistent crutoane, cu usturoi daca se poate.
dacă viața mea ar depinde de asta, tot n-aș ști să spun cât înseamnă 200 de grame de morcov ras.
ca sa iti salvez viata, voi aproxima la doi pumni zdraveni de morcov ras.
am vazut la teveul german un documentar pentru copii despre surimi si creveti artificiali. brrrrrrrrrr. din pacate surimi astia sunt in fiecare punga cu fructe de mare, ce sa le fac acuma, sa-i culeg de acolo?! va sa zica, la surimi inainte 😀
asta m-a mirat si pe mine, ca eram destul de retincenta din motive de roz prea intens si nenatural al invelisului. insa frantujii o tineau tunsa, tunsa ca e foarte bun si hranitor.
Mi-a luat Vera vorba din gura. Nu stiu de ce dar concursul acela ma duce cu gandul la maica-mea, maestra in gatit tot soiul de scofaltecuri.. care mai de care mai aratoase si gustoase, insa.. careia nu-i iese neam ciorba :)) sau a mea.. cere-i sa-ti fiarba cateva oua si le vei avea ori prea moi ori iti vei sparge teasta cu ele; la ciorbe aceiasi poveste ca si la maica-mea! Eu gatesc inca din adolescenta; mi-a placut si am deprins si repede ideea de echilibru ca principiu de baza in arta gatitului. Care echilibru il consider a fi o conditie a eficientei. Asta imi place aici. 🙂
Rower, multzam. Daca te aude fi-miu spunand ca sunt echilibrata, o sa se tavaleasca pe jos de ras. Dupa ce i-am tricotat 3 fulare identice – toate negre (era perioada in care incercam sa ma las de fumat) si dupa ce mi s-a facut rau si am lesinat cu el la doctor, ca se taiase la picior, ma crede foarte originala, ca sa nu zic excentrica.
Se stie, mamele nu pot avea echilibru; cel putin eu nu cunosc niciuna :))
Bine, e o gluma..
Inainte sa citesc ultima postare , veneam cu o viteza de intercity japonez sa aflu daca cunosti cate ceva despre taiteii chinezesti.. acum ceva vreme, cand inca mai navigam, am avut ocazia sa servesc, intr-un restaurant din China, o portie de taitei.. aveau ceva ardei „printre”.. o bunatate! Din cate mi-am dat seama la acel moment, taiteii erau gatiti in ceva amestec apa/ulei, aveau o culoare maronie si ceva miesme greu de descris.. Nu sunt sigur dar indraznesc sa spun ca nu aveau ou in compozitie. Poate stii tu ceva..
Rower, stiu cate ceva 🙂 In primul rand, exista vreo sase feluri de taietei japonezi – cele mai populare sunt ramen, soba si udon. Uite aici 2 postari cu taietei soba:
http://zanaeficientei.wordpress.com/2010/10/31/supa-miso-cu-ou-soba-noodles-si-legume/
http://zanaeficientei.wordpress.com/2010/04/09/taietei-soba-cu-legume-si-susan/
Gasesti cam din toate felurile in magazinele gen Ki-Life (piata Amzei). Taieteii sunt in general fierti, apoi trasi la tigaie, impreuna cu carne, legume, ciuperci sau ou. Oul trebuie batut bine, apoi turnat in uleiul incins in wok si amestecat repede cu ajutorul unei perechi de betisoare ori cu dintii unei furculite (atentie, sa nu zgarii wok-ul daca e cu teflon) O sa rezulte un fel de jumari de ou mai fine, peste care pui si amesteci legumele apoi taiateii. Cu sosurile si iutimea te poti juca dupa preferinta. Iti stau la dispozitie si pentru alte detalii, daca mai sunt necesare. 🙂
nu stiu ce sa zic…am luat o salatade surimi in ulei dintr-un supermarket-am mancat (gust artificial)si apoi o bere neagra..nu a fost ok..