Ieri, pe seara, am citit una dintre cele mai poetice fraze despre iarna.  Si nici macar nu e o poezie, ci un fel de anecdota.  Si nici macar nu apartine unui poet.  Asta, in masura in care Plutarh (caci despre el este vorba) a fost mai degraba cunocut ca moralist si biograf .  Fraza suna cam asa: „Antistene ne povesteste despre existenta unui taram foarte indepartat, unde frigul este atat de puternic, incat cuvintele ingheata de indata ce sunt rostite, iar dupa un timp, ele se dezgheata si devin audibile, astfel ca acele cuvinte rostite pe timpul iernii raman neauzite pana in vara care urmeaza.” Tot gandindu-ma la cuvintele lui Plutarh, precum cei 7 frati care isi cautau 7 mirese, si zgribulindu-ma pe sub paturi, perne si cuverturi, am simtit o pofta nebuna pentru un desert foarte cald, foarte parfumat si foarte dulce. Da, da, stiu ca am promis sa o…