Tag

bunica

Browsing

Am lăsat-o mai moale cu scrisul în ultima vreme, pentru că Muza s-a săturat, probabil, de programul meu haotic şi a luat-o din loc către alte bloguri mai ospitaliere. Acum, dacă tot a venit vorba despre Muza asta, întotdeauna mi-am imaginat că seamănă leit cu bunică-mea, Mama Dica ot Bucureşti via Caracal. Trupeşă, pofticioasă, pragmatică până la cinism şi cu un umor din ăla oltenesc, care pişcă la lingurică, precum ardeiul iute. O puteţi cunoaşte mai bine aici. Perioada în care nu am scris pe blog coincide, ca să vezi, cu perioada în care am pus în paranteze şi chestiunea gătitului creativ. Aşa că mi-o pot imagina pe mai sus menţionata Muză zicând, în crescendo, următoarele: – Auzi, dragă, da’ tu nişte mâncare de oameni nu mai faci? Doar paste fierte, ca la mă-ta mare ailaltă? Şi salată?! Iar salată? O să vă crească dinţii ca la iepuri… Aţi înnebunit…

Mama Dica, pe numele ei de botez Alecsandrina, a fost bunica mea materna.  Cu toate ca a facut greseala de a se naste la Caracal, era o femeie isteata.  Dica avea suflet mare, piept pe masura si ochi latino – in tinerete i se spunea ca seamana cu steaua filmului mut, Dolores del Rio. Copila fiind, Dica si-a rupt piciorul jucand ‘uliii si porumbeii’ cu purcelele lui Bibianu – trei fete supraponderale si foarte vesele din vecini, care au cazut gramada peste ea.  Desi era premianta, se lasa uneori influentata de fratii mai mici si mai dati naibii, Anisoara si Bebe. Asa s-a intamplat si atunci cand au taiat la poale toate rochiile mamei lor.  Moda vremii cerea ca fustele sa cada drepte si grele, iar pentru asta se coseau in tiv niste fise de plumb.  Bebe, care a venit cu ipoteza ca in tivuri s-ar afla galbeni stralucitori, s-a…

In tineretile mele, cand ma imbracam mai fistichiu si o intrebam pe bunica-mea cum arat, ea se uita peste ochelari si imi raspundea ‘Iti mai trebuie doar o varza acra in mana si un ceas la brau!’  Ceas la brau si sa vreau, nu as mai reusi sa imi pun – poate doar Big Ben-ul!  Cat despre varza acra in mana, it is a done deal!  Acum 2 zile, draga de C. mi-a facut-o cadou, adusa tocmai din strafundurile putinei ei miraculoase din Harghita. Dupa ce a maturat din cale, cu mirosul ei, orice alta aroma din frigider (cu toate ca era impachetata in oala cu capac etans, plus cateva straturi de pungi bine legate), am decis ca nu putem continua asa pentru mult timp.  Nici macar fiul meu, cu indrazneala tipica varstei, nu se mai aventura sa isi extraga din racitor sucurile defecte si laptele pentru conflakes.  Desi cele…