Alt text mai vechi. Mă intorc de la piaţă cu câteva sacoşe nu prea grele.  Dacă nu ar fi sacoşele, asta ar fi o plimbare.  Dar nu e.  E un drum.  Dacă ar fi o plimbare, aş putea să mă gândesc la orice sau să nu ma gândesc la nimic.  Fiindcă e un drum de la piaţă, trebuie să mă gândesc la chestii utile, practice, gospodăreşti. Aşadar, să încep:  se apropie Mucenicii.  Ce mă fac ? Mie personal, mucenicii din Regat, ăia cu zeama maronie si nucă, pe care toată lumea îi aduce pe post delunch la birou în borcane de 800 de grame, nu îmi plac.  Cei moldoveneşti, gen cozonac, da.  Hopa, atenţiune, era să calc într-o groapă cât toate zilele, plină cu tot felul de secreţii ale oraşului.  Mut sacoşele dintr-o mâna într-alta şi îmi revin. Deci, mucenicii.  Nu îmi prea plac.  Mucenicii – prăjituri, adică.  Cine or…