O fi moştenirea mea, freamătul ăla care se declanşează în mine atunci când văd o farfurie cu paste sau o pereche de pantofi frumoşi sau un interior cu tavane înalte şi mobilier desăvârşit. O fi faptul că vine vara şi încep să mă gândesc la vacanţele care vin. O fi dorinta de a-i asculta, în dimineaţa asta, pe Alex Britti („Una Su Un Milione” şi „Mamma e Papa”), Gianna Nannini („La fine del Mondo” şi „Lontano dagli occhi”) şi pe Vasco Rossi („Come Vorrei”). Nu prea contează de ce, însă m-am gândit că ar fi de folos un fel de listă, în niciun caz top, al filmelor străine care se petrec în Italia. Adică ţara asta văzută şi trăită nu de localnici, ci de oameni ca noi, care ajung acolo pentru o vacanţă, pentru o dramă sau pentru o dragoste, pentru o viaţă. Lista asta a mea nu are criterii de…
