Mi-era o pofta de chiftele, fratilor, de nu mai puteam! Visam chiftele si ziua si noaptea: aurii, aburinde, cu miez pufos si plin de verdeata. Scufundate in sos bogat si parfumat, nu conta de care – cu foi de dafin si boabe de piper ori cu tarhon – tot aia, sos sa fie. Pofteam cum n-am poftit nici in primele luni de gravizenie. Bun, o sa ziceti, si care era problema ta, Zano? Ce te-mpiedica pe tine, cea-facatoare-de-paini-impletite, sa pui de o stiva de chiftele? Am sa va spun care era problema: pohta ce-o pohteam implica una dintre cele mai oribile operatiuni bucataresti. As putea chiar spune ca e vorba despre o mare vulnerabilitate in Strategia Personala de Aparare a Bucatariei. Si anume, PRAJITUL. Odiosul, scarbavnicul prajit in mult ulei, de deshte arzator si de bucatarie imputzitor. Puneti-ma sa curat o tona de mazare ori cartofi, sa dezosez cu penseta…
Tag